Cînd îndreptați vom fi și știindu-L corect, nu ne vom mai dori nici amintirile nedrepte. Ce tocmai încă, să zicem, ne căznim cu ele să le depășim. Nu vom avea ce glorifica, că neputința și prostia nu-s de zis și reamintit măcar. Ci după timp îndelungat că am suferit din cauza lor nevrednici, atîta amar de vreme. Ce încă persistă că nu știm dezmeticirea s-o înfăptuim demni și ferm.
Că încă la tot pasul canaliile-s printre noi și se cred deosebite lichelile încrezute. Mai e cale ce EL ne-o cronometrează de zor, că nu mai e mult. Revenind la calaliile ce-s cu noi pretutindeni, nu le plac să înfăptuiască mai nimic ci doar prostii. Și chiar azi bunul-simț e călcat în picioare cu nerușinare încă. Și-i suportăm pe netrebnici în loc să-i punem la punct ferm și hotărît.
E greu de suportat neputința în desfășurate. Îți vine să iei inițiativa și să înfăptuiești ce încă nu se poate din nedreptate. Dar nu ar fi corect și demn, ci fiecare să-și asume viața dată și s-o termine. Bine ori rău de-i nevrednic și puturos, că posmagii nu-s muieți în fața SA și nici a omenirii. Omenire ce trebuie dezmeticită, singură să răzbească spre ce trebuie.
Mură-n gură, ni s-o dat nedreptatea și-o tot mestecă și sătui de viață nu sîntem, ci de suferințe și moarte. Mai e cale în cale, de-o dibuim bine, că EL Însuși ne-o arătat-o mai devreme. Nici acuma nu merităm s-o știm și avem de tras nevoile încă un timp. Așa cap așa viață, pînă va fi vremea prescrisă în rețeta de SUS.
Și atunci în continuare vom simți frumusețea lumii continuînd în zări senine, simțind minunea vieții în desfășurare, în armonie cu toții în statonicie pe vecie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu