În nedreptate uneori trăind, că nu ai ce face, asta-i viața uneori te încearcă. Aprigă și urîtă probă, dar să te abții, surd și orb, nesimțit și neimplicat în fărădelegea generală. Fără colaborare ci sfideaz-o cît mai mult și cum ți se iveșe scăparea, tunde-o! În largul libertății depline unde poți fi corect și adevărat în fapte și vorbe și să-L știi corect.
Să ne avîntăm în viață crezînd că nu avem nevoie de EL, e aiureală curată. Nu ne dă accesul la cunoștințe și deja sîntem în urmă și încăpăținați. Înrăiți și nedrepți între noi oamenii, plătim și nu ne vine a crede ce simplu ar fi să ne coalizăm a ne îndrepta. Și să-L știm și îndreptați, că nu-i un capăt de țară. Dar nu ne dăm seama încă.
Nu numai că nu-L știm dar nu-I dăm nici o șansă în preajma noastră, ne ținînd cont de EL. Că-I undeva, ne încăpăținăm cu capu înainte și ne dărîmăm șansele. Și-L nedumerim : ce naivi sîntem și auto-neștiutori, înăcriți în nedreptatea lumii.
Și EL totuși are speranțe în noi, că ne vom reveni la o adică, cînd va fi. Chiar de nedrepții în prostia lor tîmpă, nu-și revin la EL și continuă fărădelegea încă. Și mai mult nici îndreptați în societate nu-s. Chiar de suferă și dispar grăbiți fără să știe de ce. Inconștiența e la putere încă în lume și nu-s șanse de dezmeticire prea curînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu