marți, 24 iulie 2012

1702.Ne încredem, și-n fața LUI nu avem valuare

    Nu vrea pe față să ne abordeze, cum nici noi nu-L ascultăm. Cum ne-o îndrumat acum 77 de ani, chiar de pe aicea. Ne costă îndărătnicia asta, necuviincioasă, de a nu-L asculta pe Însuși Creatorul Totului. Ce încă nu-L știm mai defel, dar ne credem strașnici și-n fața LUI nu avem valoarea. Ce încrezuți ne năzărim, deșertăciune, închipuire doar, de nu-L știm a respecta.
    În trecutul îndepărtat, ne-am putut apropia oarecum de EL și EL de noi. De fapt EL, de-I cu inițiativa noi îL urmăm într-o oarecare măsură. Că inerția pornirii spre cunoașterea Divină e înfrînată de necunoașterea noastră. Limitată și de SUS și de nedreptatea ce repede ni se înfiripează între noi oamenii.
    Mai avem pași încă de făcut înspre ceea ce e în programa SA pentru noi. De altfel creația SA, dar nerecunoscută ferm și clar nici acuma, o bîjbîim încă. Am avut o amînare ce încă ne întunecă existența de mult timp.
    Din cauza unei nedrepte închipuiri ce ne încă domină viața tuturora. Și părăsiți, pentru ea plătim cu toții în neștirea generală din lume. O oarecare dezmeticire o fost o perioadă scurtă. Cînd o venit EL, Personal, Dumnezeu Însuși pe la noi și ne-o îndrumat acum 77 de ani. Și cu toate că ne-o și cerut multe și mărunte, nu I le-am  îndeplinit încă, nici pînă acuma.
    Raționali cît ne permite viața, dar și spiritualitatea, credința în EL, cam nefiind. E bai mare și cu gîndirea, avem probleme de adaptare corectă la nevoi. Și îndreptarea cerută de SUS și încă ne executată corect. Dar cumsecade cu toleranță și în bine mereu. Și doar ulterior să-L abordăm cu încredere deplină a-L cunoaște.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu