Să ne îndepărtăm de nedreapta lume și să ne reorganizăm viața, cum ni se potrivește în bine doar. Nu-i ușoară desprinderea, implică tărie și curaj, timp și dîrzenie. Și de nu-i încotro, apelăm la EL, ne va ajuta, că-I interesat mai tare ca noi. Să ne recupereze din dezordinea și neputința societății, înrăite.
Claritatea vieții nu-i absolută, avem căderi și culmi, lovituri și susțineri. Cărarea nu-i bătătorită mereu. Și ce-i mai nevinovați aparent doar, au ce li se reproșa și ei știu. Toți încercăm marea cu degetul, de ne merge ori ba. Numai cu EL nu, doar de vrea să ne încurajeze cînd vrea, să prindem chiag în util. Bucurîndu-ne de primire și să-L urmăm înspre necunoscuta vrere.
Cu defecte și piedici trăim și momente de înălțare, prin voință și muncă de inspirație plină. Și-s demni de admirat, ne geloși că-s oameni ca și noi și mai ales fără invidie și ură. Că ne descalifică ca oameni în fața celorlanți și a LUI.
Și totuși ne tot dorim puritatea s-o atingem doar, ori în ce domeniu chiar și negativi. Așa de căpiați îs unii, fără bun-simț și utilul binelui. Doar izbînda, faima și nedreptă fie, așa-i lumea ce-o știm. Nu obținem mereu decît fărîme din totul ce-l vizăm neputincioși din fire.
Cuprinși de ciudățenii și lașități imense, porniți spre nicăieri, înfrînări mistice și fudui cît încape. Lași și ambițioși în derîdere nu ne găsim lesne locul, că-i tot ocupată puntea ce ne leagă ne malurile speranțelor. Printre altele multe așa-i omenirea ce EL o vrea înapoi, spre un înainte, ce nu-l întrezărim de nedrepți și imorali și ne știind clar încă cine-I Dumnealui?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu