Sîntem nu amăgiți într-o viață chioară, ci lăsați din mînă un timp să aflăm un drum. Al lumii în general, spre un ce încă în definire. Ce-i mai important decît fiecare cum o duce și pe ce coclauri umblă în neștire. De regulă acuma în nedreptatea față de EL și noi înșine. Mai și distrugem casa noastră, Pămîntul dat de EL să-l avem dar și ocrotindu-l.
Că cercetătorii nu ne dau șanse mai de existență, mai mult de un veac. S-au și exprimat opinii, dar e timpul dezmeticirii în relații mai ca lumea cu EL. Ș-om mai vedea, ce-i de făcut, să nu ne ducem de rîpă chiar, s-o mai cîrpim cumva. De ne revenim sigur cu EL, vom mai exista, nu vom dispărea. Dar să ne revenim acuma, nu-n ultimul moment cum ni-i firea nedreaptă.
Sîntem încorsetați de EL de la facere, să ne croim o viață într-o oarecare libertate. Nu ne prea dăm seama de nimic ce-i categoric în existență, și-I greșim plătind. Dar tot degeaba că nu ne învățăm minte și din rău în mai rău ne merge. Și în loc să mergem pe calea ce ne-o dorește EL, o luăm pe aiurea și dăm chix.
Pe lîngă încercările SALE, de a ne aduce la normalitatea programată SUS. In corpore suferind corecții, dar fără finalitatea scontată. Ne părăsește și-n particular pe fiecare și-o pățim și tot degeaba pînă murim. Sîntem se pare incorigibili deocamdată. Va mai face sigur încercări de domesticire a noastră, nu se va lăsa.
Vom fi martorii schimbărilor noastre cît de curînd, dictate de SUS în condiții noi. Ce încă nu le întrezărim deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu