O fi lumea mai cu haz cînd îI greșește, dar cu ce folos, c-o părăsește. Și-i piere hazul în necazuri și dispariții grăbite, tocmai de nedreptatea generalizată. Doar să faci haz de necaz, cum e la noi în popor cînd dăm de greu, constrînși fiind.
Ne fiind cum ni se cere de SUS, simțim într-adevăr că viața e fragilă, ușor de sfărîmat. Pierzînd controlul ei, devenind inumană ție nedreptule, în fața SA și a oamenilor.
Cînd reușești să te ții cum trebuie și te alături LUI, într-o viață ce nu se compară cu a celorlanți. E o realizare de care doar un fraier, s-ar lăsa. Nici nu prea mai poți.
Tăgăduindu-L ne renegăm pe noi înșine, asta fac nedrepții lumii de mult tare și plătesc. Și nici azi nu li-i mintea cum trebuie, suferind.
Ceea ce ni se întîmplă cînd ne părăsește și ne calcă necazurile și plătim. Majoritatea nu știu de ce, crezînd că-i ceva firesc, ce li se întîmplă fiecăruia. Aiureli, numai cei părăsiși de EL, că nu-s cum trebuie, după un timp de așteptări din partea SA. Să vadă de se îndreaptă ori ba și de nu, au probleme grave, din ce în ce. Și de-și revin, îndreptîndu-se, pe loc încetează suferința, necazul.
Poți fi cult și învățat, nu-i totul trebuie să fii și om de omenie, ca să reușești în viață normal. Și fără morală nu-i libertate și invers într-o societate oarecare. La fel și dreptul e respectat în societatea morală. Și să lupți aprig într-o societate nedreaptă ca să te menții corect.
Că de regulă nedrepții îs cu ochii pe cei cumsecade și muncitori, lăsîndu-i de izbeliște pe trîntori, să profite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu