marți, 17 iulie 2012

1677.Dilema în care se află lumea fără Baza vieții

    Deci cei ce mor provenind dintre noi nedrepții, dincolo dau de greu, nu-și explică multe. Nu pricep că-I greșesc toată existența cît au fost vii și acum plătesc. Nedumeriți mult timp, au nevoie de sprijinul de ”sus”, de la noi vii, apropiații să le fim alăturea un timp. De asta vă ziceam să le fiți cît mai des alăturea și cum e de făcut. Pînă ne vom îndrepta noi cum trebuie aici, vii fiind cum trebuie.
   Că-n lumea spiritelor cu gîndire acumulată în viață, sufletelor, de dincolo, dușul rece pentru nedrepții ce sîntem încă în fața LUI. Ne termină un timp de dezmeticire și avem nevoie de sprijin așa nepricepînd nimic acolo încă.
   Sînt cazuri fericite, zic, în care unii mai apropiați oarecum de SUS, înainte de moarte simt adevărul. Și-l încredințează celor rămași vii din familie, apropiați intimi, respectivii urmînd să hotărască ce-i de făcut cît mai trăiesc. De regulă aceia pricepînd dilema în care se află în lume fără Baza vieții, se retrag.
   Din viața cotidiană, un timp de reculegere și aflare a ceea ce nu-i, EL și îndreptarea firească nouă, în lume. Încă împiedicată de nedreptatea omenirii bezmetică și înrăită fest.
   Dincolo mai abitir ca aici unde te naști și trăiești fără Dumnezeu, ca Bază a vieții. Și înstrîmbat de mic, din nepriceperea părinților și educației nedrepte din societate. Deci dincolo ești luat tare de la început, te scutură să-ți revii la ceea ce ai pierdut viu fiind, Adevărul vieții. Nu mai ești viu, dar de te porți bine, cred, cine știe? Nu mai continui...
    EL ne cere să fim cum trebuie cît sîntem încă vii și repet, chiar de aveți necazuri mari. Și chiar aproape s-o sfecliți definitiv, de vă dezmeticiți și doriți cu ardoare îndreptarea. E posibilă și viața continuă încă mult și bine înspre ceea ce trebuia de mult dar nu s-o înțeles.
    Deci de vă simțiți în stare și lucru important și EL să simtă la fel, că-I veți fi cum trebuie. Atunci vă întoarceți din drumul nedreptății ce vă duce la dispariție prin părăsiri și suferințe. Și tot cortegiul disperat că nu pricepeți viața. Întoarcerea nu-i triumfală, că-i de muncă asiduă pînă reușiți să-L mulțimiți, veți ști.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu