sâmbătă, 28 iulie 2012

1724.A ne înfrunta neputințele pînă a ne schimba

   Nu trebuie să ne lăsăm în voia pornirilor sincere ci conformîndu-ne moralei să nu mai greșim. Deci bunul-simț, ce ție nu-ți place altuia nu face, regulei simple de a te înfrîna. De la rele și urîte fapte și vorbe, măcar de nu putem pentru moment, că-i greu. Să ne luăm imediat cu alte gînduri și să căutăm a uita, dosindu-ne neputința pînă ne trece.
   Și continuu să nu ne ferim a ne înfrunta neputințele pînă ne obișnuim. A ne schimba în măcar mai răbdători să devenim, dacă nu chiar buni. Nu-i ușor, dar merită de probat, învățîndu-ne a fi cît mai corecți între oameni. Și să căutăm a ne menține în timp și să ne obișnuim cu un fel de a fi, ce nu l-am avut.
   Într-adevăr nedrepți fiind ne sînt multe necunoscute, prima fiind a SA cum e firesc. Nu-L știm corect și-L echivalăm cu necuratul mort străvechi ori tatăl său nelegitim. Și imediat îL supărăm și de ne mai și imoralizăm în societate, am călcat pe bec. Și ne părăsește și o sfeclim prin nevoi și suferințe ce ne pot pierde, degeaba trăind.
    Orice nedrept îI E dator și nu poate spune că știe, că nu știe elementarele cerințe. În fața SA, să-L știe cu adevărat, nu trunchiat, înlocuindu-L cu o nălucire falsă. Și nici de îndreptarea în societate și facerea binelui, nu-i conștient și responsabil.
   EL ne așteaptă pe fiecare cu mult timp înainte de a ne da seama de începutul unei relații. O noutate ce încet ne schimbă viața, înspre ceva ce nu am cunoscut pînă atunci. Sînt și căi greșite, că-s multe influiențe nedrepte încă în lume, ce-L ignoră și plătim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu