Reiau o întîmplare, ce nu-i întîmplare ci programare a ceea ce trebuia să se petreacă. Fiind piatra de temelie a legăturii mele cu EL. Eram lîngă un apropiat în suferință grea la spital, necredincios convins, absolut necredincios. Dar totuși informat despre ale religiei creștine reguli la nivelul obștii de unde era.
Suferise mult și fără mari șanse avea de trecut un hop chirurgical, ce nu-i prea dădea șanse. În ultimul moment printr-un concurs de împrejurări, hotărăsc să cer ajutor Divin. Că alte șanse nu se întrezăreau atunci pentru apropiat, rămas singur și neajutorat. Cu o ”imagine” a sf.Ilie, în mînă invoc mereu cît durează intervenția și mi se confirmă reușita la finalul operației.
Iese viu din operație, cînd nu i se dădeau șanse mai deloc, așa de precare erau condițiile lui. Aseară mi s-o confirmat că de continuam legătura de SUS, apropiatul era acuma printre noi. Dar atunci eram un neinițiat în ale credinței, de-abia la peste un an de la cele evenimente, EL m-o abordat, după cum am mai zis. Și continu-i și azi acea inițiativă a SA asupra-mi și nu o voi mai rata credința ce-o am în EL.
Și-o voi continua cît va dori EL, că de unul singur fără acordul SĂU nimic nu pot face în această direcție salvatoare consider eu acuma. Și nu numai salvatoare pentru mine și familia mea, ci și pentru alții, cîți vor fi. Și nu-mi voi lua în rîs acestă îndeletnicire, de a-L urma, ci orice altceva, ce-mi aparțin ori nu. Ca viața, ființa mea, lumea, societatea, oamenii în general, bunurile, etc.
Că preocuparea ce EL mi-o impune continuu de cca. cinci ani și ceva, e mai mult teoretică, practică pe NET în favoarea LUI. Cît pricep eu din acest demers ce ne privește pe toți și pe EL. Și de ceea ce prin vrerea și meritul nostru, dat nouă prin binăvoința CER-ului, adică viața.
Viața pînă la urmă ne acordă ceea ce dorim, doar ceea ce dorim cu adevărat. Și de-i cazul încet, încet cum convii în cele din urmă să rămîi cu ceea ce trebuie și se impune ca o necesitate. Chiar de nu ai acordul celorlanți, tu contezi în ceea ce trebuie și simți că-i neapărat necesar, E EL în definitiv. Și nu poate fi ignorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu