Pe lîngă cele enumerate, de ce-o apărut creștinismul și de ce-o ținut atîta. E și aceea că se poate ca EL să fie interesat de ce ne dorim noi să fie EL. Deci o completare a felului SĂU de a fi oglindit în VT(Vechiul Testament). E ceva, mi se transmite, dar s-o întrecut măsura nedreptății față de EL și s-o plătit. Și plătim încă și nu sîntem conștienți defel de ce trebuie făcut cum trebuie.
E de restabilit pierdutele legături cu EL și vom ști atunci ce și cum e de făcut. Mai întîi de îndeplinit cerințele SALE : îndreptarea în bine mereu și de aflat EL. Ca un prim pas spre ceea ce ne privește ca să fim băgați în seamă de SUS. De nu o vom mai tîtîi-o așa în nevoi și părăsire și va fi o altă abordare de SUS.
Se impune ca moderațiunea ce ni se cere să fie nițel mai impunătoare, ca să fie respectată în nedreptatea actuală. Ne dorim fericirea, ce ni-i dată doar de SUS de-o merităm, dar nestînd cu mîinile în sîn. Ci preocupați cu folos bun și respectînd bunul-simț față de restul oamenilor.
Cînd simțim că ceva nu-i în regulă cu aflarea SA, negăsindu-L corespunzător felului nostru de a fi. Ni-L căutăm în varii zării, necunoscute nouă, departe de civilizații și nedreptatea lumii. Și-L aflăm mai nou ca de cît îL știam, reprezentat artistic și natural, inexplicabil. Ne căutăm în noua aflare să ne contopim cu Necunoscutul ce mai nimeni nu-L știe.
Sîntem neînțeleși de ceilalți și așa rămînem pînă la final, dar mulțumiți și neterminați în a-L ști mai bine. E prea devreme atunci, cred. Se poate zice că adoptăm prea ușor ce nu ni se potrivește și renunțăm la fel neinspirați. La ceva ce nu-și are locul acolo unde-l azvîrlim ca o zdreanță. Poluînd natura fără responsabilitatea necesară unor îndreptați ce încă nu sîntem.
Ni se cere îndreptarea, binele și să-L știm, bine și să începem adaptîndu-ne. Că motamo nu putem chiar, ci ne vom adapta printr-un parcurs anumea fiecăruia în parte. Reușita-i la capătul a multă cunoaștere de sine și posibilități nebănuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu