Mai altfel

    A te plictisi e o formă de refuz să trăieşti în continuare, te-ai săturat de viaţă, n-o mai vrei, nu ştii ce-i cu tine în definitiv, nu ai dat de greu asta e problema ta, şi de-L superi poţi afla cu ce se mănîncă nevoile de tot felul ce bîntuie lumea umană de cînd e făcută. Deci atunci cănd din întîmplare ţi se întîmplă să te cam saturi de ceva, să te preocupi imediat să-ţi schimbi atenţia în altă direcţie interesantă, cauţi pînă găseşti, nu te lăsa! Nu-L supăra!
    Să nu ne resemnăm, să căutăm rezolvarea tuturor problemelor, oricare ar fi, trebuie să existe un capăt, să nu deznădăjduim niciodată, de nu, să-L abordăm cu nădejde.
    Să nu încercăm ca-n năzbîtiile budismului şi hinduismului, neantizarea, absenţa din viaţă, neparticiparea la trăirile date să le ducem, aşa cum ni-s date. Să nu le refuzăm, că iar îL supărăm. Să fugi de răspunderea dată ţie de către EL, înseamnă că-L ignori, îL negi, şi atunci ce eşti, de te negi indirect şi pe tine?
    Da, sîntem nemulţumiţi că existăm şi nu ştim mai nimic despre noi şi despre EL şi altele foarte multe, dar se impune o aflare a SA în concordanţă cu îndreptarea cerută. Şi de sîntem amărîţi să-L întrebăm să ne edificăm cu răbdare în toate cîte sîntem capabili a afla. Că sîntem totuşi limitaţi şi nu ştim cum e să-L afli cît poţi, şi atunci mai vorbim.
    Avem încercări în viaţă, cărora trebuie să le facem faţă, vrem nu vrem, asta e în acord cu Divinitatea. Toate-s prin EL, deocamdată, dacă n-am fi pe Pămîntul SĂU ar mai merge alte încercări, dar aşa trebuie să-L ştim bine pe EL şi mai vedem de se mai poate adauga ceva, cred că nu.
    Că doreşte de la noi îndreptarea prin moralizarea în societatea ce-o formăm, şi mai ne cere să-L respectăm cum ne pricepem mai bine cu interes corect. E greu, mai întîi trebuie să te cunoşti pe tine sincer şi să te înfrînezi moralizăndu-te. Tot sincer să-L afli cît poţi şi să-L respecţi cît mai corect, vei afla, ţi se va comunica, vei simţi şi urmînd îndrumările te vei schimba, aflînd un alt traseu în viaţă, mai altfel.