Progresul e o programare de SUS, ce noi încă n-o ştim, o aflăm doar cînd se împlineşte în timpul ce-l trăim nemijlocit. Numai morala-i staţionară, de cînd lumea cunoscută să gestioneze relaţiile interumane înspre bine şi util tuturora. Şi asta şi EL ne doreşte a ne obişnui şi reobişnui cu ea respectînd-o cum ne-a dat-o din vechime s-o moştenim corect, ţinîndu-ne după ea încontinuu.
Într-adevăr regulile moralei în devenirile omenirii tot mai civilizate şi înaintate ştiinţifico-cultural, trebuieşte să ne luăm după ele, adaptîndu-le să învingă timpul, staţionare în principiile de bază tot aceleaşi de mii de ani. Numai noi am involuat, cu trecerea anilor ne-am înstrăinat, înrăindu-ne, urîţindu-ne comportările needucate ferm la timp.
Ne-o dat în lume şi minuni sociale între noi oamenii, prietenia cînd se înfiripă şi-i de durată şi-i corectă legînd fiinţe diferite şi dezinteresate, sincere şi altruiste în devenire fermă în timp, dovedindu-şi trăinicia de te miri şi tu ce-o trăieşti. Sînt culmi şi mai şi în camaraderie atinse cu persoane şi mai aprig călite în viaţă în deplină morală ce-s capabile şi-ntre sexe opuse, oameni deosebiţi ce-i leagă un ţel comun ce-i cuprinde peste timp îndelungat ce nu-l observă deloc, îs mai altfel şi de asta atît de rare deocamdată acest gen de relaţii umane totuşi, nu numai între sfinţi LUI.
Demnitatea de a-L şti corect e ceva ce-n lumea veche era ceva concret întîlnit, nu ca azi cînd s-a dezobişnuit lumea de spiritualitatea SA, deosebită. Luîndu-se cu lumescul nedrept tot mai accentuat, ajungîndu-se azi la înstrăinarea completă faţă de bunul-simţ şi cunoaşterea SA adevărată, ce-o aproximăm. greşindu-I şi pătim greu preţ noi şi ai noştri, de nu ne dăm seama de ce oare? Şi încă nu-i totul putem şi rata viaţa noi şi ai noştri pe degeaba, că simplu nu-L ştim corect şi ne moralizati coexităm în neştire.
În sînul poporului SĂU e şi mai drastică percepţia SA şi îndreptarea morală şi mai şi. De se înţelege, de nu-s sortiţi problemelor ce le au de înfruntat mai aprig în viaţă ei şi ai lor cît vor fi. De la ei se cere mai mult, ca de la un orecare om din naţiile astealalte. Îs mai cu moţ în faţa SA, trebuie să-L ştie cît mai bine faţă de noi, îs în ofsaid de mult tare. Şi-s tare fluieraţi nu numai de EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu