Sînt cazuri cînd oameni-s solidari şi la greu, dar aceia îs adevăraţi şi greu încercaţi de viaţă, de altfel amjoritatea-s laşi, puturoşi, pizmaşi şi incapabili să fie morali şi buni, fermi. De asta nici EL nu se poate baza pe noi aşa cum sîntem, ca sălbaticii într-o lume cu destule cunoştinţe de morală, dar incapabili să ni le însuşim corect, ci făţarnici şi egoişti. Am vrea de toate cele dar sîntem incapabili la ele. Mai e de mers.
Mila ni se pare derizorie, o slăbiciune, o neputinţă de copil, dar nu e şi marii oameni o au şi cei mai aprigi luptători o dovedesc în sinea lor la o adică. Şi mai e ceva omeneşte şi tare ascuns de ntrebnici, parcă i-ar înjosi, darul lacrimilor, că-i un dar de uşurate, de dezmeticire din vraja neputinţei josnice, ce ne încalecă de nu ştim a o evita. Răutatea, urîţenia, dezmăţul, de toate ne eliberează cînd lăcrimăm, redevenim oameni cu picioarele pe pămînt şi ştim a judeca corect în lumea asta nedreaptă.
Nebunia o stare ce se instaleaţă la unii, permanentă de la un timp, şi nu te mai poţi înţelege cu ei deloc corect, îs pe-o dungă, într-o ureche, cei ne atinşi de tot ci mai domoliţi oarecum. Au o logică ce te înlătură şi rapizi în anumite decizii corecte, dar şi netrebnici ca orice nebun sadea.
E în fiecare om normal cîteodată o doză de nebunie ce ne-o ţinem în frîu la o adică şi altfel ne putem înţelege cu cei de ne înţeles şi ne exprimăm mai altfel pe înţelesul a mai multora. Deţinem o proprietatea în plus faţă de ceilalţi, ursuzi, încuiaţi, limitaţi în nedreptatea lor şi alţii ce-s printre noi şi nu ne înviorează viaţa ci din contra, vrînd-o cenuşie ca ei, asta e să fim cum ni-i dat a exista. Mare-i grădina Ta Doamne!
Mîndria că sîntem cineva, nu le ajungi nici cu prăjina la nas şi mai mult, nu le trebuie nici Divinitatea-n viaţa lor, îs prea plini de ei şi de regulă li se dă să aibă ce duce, necazuri şi suferinţe cît încape. Că EL suportă cît suportă dat îi ajunge şi LUI, mai puţin ca la noi oamenii, mult mai răbdător, chiar pe generaţii uneori şi secole de răbdare.
La EL timpul e altfel rînduit, cam o zi la EL e, cred, cîţiva ani la noi, şi nu puţini, destul să te rupi de o realitate ştiută, simţită, de te afli un timp scurt pe ACOLO şi revii, ştiu cazuri ce-s greu recuperabili, readaptabili şi crezuţi foarte greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu