Cînd nedumeriţi primim un gest, o faptă de binefacere pe neaşteptat, dorit, dar tocmai de la cine nu te aştepţi deloc, ori într-un moment neprevăzut, în intimitatea noastră cam singuri, bucuria-i imensă de ne dau lacrimi de fericire. E o minune şi asta, dar poate nu credem în de astea, ignorîndu-le pe nedrept în necunoştinţă de cauză adevărată, corectă. Nu-i nimic, în timp poate ne vom edifica şi ne vom schimba în bine şi util viaţa cu cîştig imens în salvarea ei de la dezamăgirea nedreaptă, ce-i firească azi în lume.
Uneori în necazuri, relatări de întîmplări obişnuite dar frumoase, reale şi de se poate sentimentale, ne scoat din supărări, imagistic, nu ne mai pasă de noi sîntem plecaţi cu sorcova fericirii aiurea şi ne mai întrămăm din nefericirea totală ce ne cuprinse-se la acel mare necaz. Se mai rupe firul nedorit ce ne încearcă a trezi la realiatatae SA, tot ca o încercare de a ne pricepe ceva, de regulă nu prea sîntem înclinaţi spre a-L şti măcar cît de cît şi-ar fi ceva de început. E greu cu EL printre noi, dar parcă anumea nu ne vine mintea la loc. Sîc!
Şi regimuri totalitare recunoscute ca atee, mai închid ochii la manifestări spirituale în locuri deja unde eşti pus la "rece", în timp de restrişte, dar intoleranţa unor forme spirituale umane din totdeauna au fost de ne înţeles, de nu eşti cu mine eşti împotriva mea. Făţişe nedreptăţi între oameni ce-şi zic ai "lui", ce EL îi pedepseşte tot pe faţă, celor ce simt aceasta, de-s mai aproape de EL, de nu, nu. Şi de nu se astîmpără în timp plătesc în rînd cu toţi nedrepţii ordinari ce nu cred în nimic ci în ei însăşi, şi necazurile-i urmăresc, EL părăsindu-i.
Începători ori doritori sau întîmplători într-ale spiritualităţii ne simţim stingheriţi şi stingheri în diferite momente cu semnificaţie obişnuită în reguli ce le-nvăţăm că vrem atunci, ulterior se uită de nu avem căderea necesară. Şi ne-o formăm intim sincer noi înşine cu acordul SĂU, ori cum ne-o dorim în chemări ce ne atrag înspre spiritulitatea deja cunoscută lumii.
Cînd sîntem liberi şi uşori ca fulgul, nu ne aşezăm nicăieri statornici în spiritulitatea întrezărită doar, vînturile răzleţe şi noi neîncrezători, neavînd o bază, ce-i poate dusă de timp în uitarea ce ne costă nu numai pe noi. Deci numai la o adică, strîmtorare ne vine mintea la cap şi înfăptuim ce trebuia de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu