miercuri, 14 martie 2012

Să ne vadă

   Cînd realizezi ceva ce te atrage din mai multe consideraţii, nu contează restul chiar de-i nedrept şi opresiv, tocmai de asta retragerea-i fermă, clară, prezent fizic eşti absent psihic şi te mai împlineşti niţel liber de tot ce te doboară în necazul suferinţei în curs, ai învoire de SUS, se vede, de-ţi dai seama cumva, încă o minune.
   Păşind într-o lume a spiritualităţii depline prin tainele ştiute aicea, de te simţi în stare să-nţelegi contextul împlinirii ce te covîşeşte înspre bine, fericindu-te poate pentru prima dată în viaţă mai altfel, nou nouţ te afli-n lumea asta nedreaptă ce nu te atinge şi tu eşti îndepărtat de ea înspre binele ce nu l-ai cunoscut ce te domină, e altfel totul în jur parcă nu mai eşti tu şi împrejurimile-s altele doar pentru tine, cu toate că-s neschimbate.
    Ni se dă învoire cînd începem conştienţi de noi, pe piciorele noastre, cu familie, responsabili, un timp de împliniri lumeşti, ne lasă să vadă de ce sîntem în stare înspre bine, frumos şi util nu numai nouă. De nu avem în spate vreo datorie dintr-o familie nedreaptă, perioada-i mai lungă, ne tot aşteaptă, ne mai înghionteşte din cînd în cînd, să ne trezim şi la realitatea SA. Şi ne tot dă ocazii de trezire, doar, doar ne sinchisim şi de EL, Creatorul nostru şi a tot ce ştim cît ştim. Nu ne lasă la întîmplare şi doar ne vine mintea la cap, de ne vine de nu, nu şi putem rata viaţa pe mîna noastră din nepriceperea ce-i în lume şi noi ca ea, nedrepţi şi nerecunoscători.
    Mai trebuiesc spuse cîteva, pînă acuma ultima formă concretă de supunere şi slujire impusă oamenilor rămasă încă din vechime şi feudalism îs în totalitatea lor religiile lumii. Supunerea omului de către om prin religii ce-şi alcătuiau şi încă tot aşa şi acuma idoli ce nu-L prea, decît vag şi estompat arătau în Totaliatatea SA pe Adevăratul Divinitatea Însăşi, ci diverşi interpuşi, ca să-i slujiţi pe ndrepţii religionari. V-au dus de nas. Şi L-aţi uitat pe EL, ori nici nu L-aţi ştiut aşa de bine, v-au minţit. S-au arătat pe ei însăşi săi slujiţi, mulţi v-aţi dat seama de ceva putregai, dar restul nu.
    EL a venit să mai dreagă ceva, ceva în 1935 pe meleagurile noastre, nu întîmplător alese, dar religiile nu L-au vrut a recunoaşte. Ne-a pedepsit amarnic pe toţi. Acuma ne mai aşteaptă să ne vadă dacă-L vom respecta şi ne vom îndrepta mai întîi moralizîndu-ne în societatea umană actuală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu