În neştire

   Şi unii mai acătării reuşesc lucruri ce ajută societatea să se dezmeticească cît poate, într-un anumit fel gîndit atunci. Şi credinţa ne readuce cu picioarele pe Pamînt şi-o bucurie necunoscută. De obicei vorbim sub un imbold credem necesar, şi se zice că e bine, nu toţi, dar totuşi : a vorbi sau a tăcea e tot aşa cu a  trăi sau a muri. Dar se mai impune o adăugare, că nu totdeuna e timpul acelei vorbe şi uneori e de mai aşteptat un moment prielnic cînd ţi-i permisă.
   Nu se vreau rostite adevăruri în istoria noastră şi nici acuma, decît cu mare fereală, supără obiceiuri nedrepte încă. Şi de regulă un singur adevăr e dosit, cel mai cel, restu-s date în lume cît vreţi, tot nu veţi înţelege mare lucru în nedreptatea asta clocită. La fel şi omul are limite autoimpuse, numai anumite lucruri le dezvăluie altele nu, niciodată, nu se învoieşte, se cutremură numai la gîndul că se pot afla din varii motive. Ca şi-n arhitectura ezoterică : că-n orice clădire de pe pămînt e un punct vulnerabil, ce de-i atins, edificiul se năruie inexplicabil.
   Nedrepţii se consideră nedreptăţiţi de vremuri şi de istorie în general, nu-L recunosc cam defel, dar nu-i derajează, într-adevăr pe EL îL deranjează. Dar asupra noastră se răsfrîng demersurile SALE de îndreptare a noastră şi cum de regulă nu reuşesc, o luăm pe cocoaşă de mii de ani, poate ne vom reveni cumva, aiurea, nici azi nu sîntem mai breji. Tot mulţi sînt imorali în societate, şi nu totdeauna, ci umplem găleata cu lapte bun şi hop cînd ne vine hînsa o răsturnăm oproape plină, şi EL ne priveşte nedumerit : oare de ce ?
    De fapt ne ştie, cu lux de amănunte şi nu se prea miră, dar tare ar dori, să ne dorim a ne îndrepta o dată pentru totdeuna şi aşa să convieţuim pe Pămîntul SĂU. Uni-s mai băţoşi şi îndreptaţi, moralizaţi şi-şi văd de ale lor dar cînd e vorba să-L ştie, îL aproximează, cum le vine bine. Nu-s interesaţi de adevărul SĂU, ferm,clar, corect se mulţumesc cu ce primesc de ici de colea, radio şanţ, în loc să se căznească niţel, sigur azi cum informaţia circulă aşa de dezlînat vor afla printre rînduri şi adevărul SĂU de se vrea.
    De nu, asta e. Şi iar o încurcăm şi tot aşa, istoria ni se repetă fiecăruia în neştire, oare pînă cînd?