În derivă

   Aventura vieţii, ori acea intreprindere deosebită, mobilizatoare, care uneori te învinge şi eşuiezi nefolositor, ori reuşeşti să combini diversele ştiute cu neştiute, înveţi din mers, curajul noi cunoaşteri şi cîte şi mai cîte ce ţi se oferă ori afli din lucru pe un drum nou, adaptîndu-te cum poţi mai bine şi util. E greu, să nu strici oarecum mai mult, de atăta noutate, o poţi încurca oricînd, ca un novice ce te afli într-un labirint întortochiat parcă anume şi cam singur cu ecoul tău şi nevoia de a şti.
   Se poate de aflările tale să se profite angro şi nedrepţii ce-i pot înşela uşor pe cei de bună-credinţă ce-s de regulă neatenţi la multe ce nu le prea pricep în tumultul vieţii cotidiene. Cu toate că munca ta e pentru îndreptarea corectă dorită SUS şi altele pe lîngă aceasta în folosinţă corectă, adevărată, tuturora.
   Intoleranţă faţă de nedreptatea făţişă, aprigă contra binelui şi utilului, ci numai cu rele şi urîte fapte continuu. Să fim obiectivi cu noi înşine, să despărţim corect binele de rău şi să ne îndreptăm, moralizîndu-ne treptat de nu se poate deodată, dar să nu ne mai întoarcem deloc de unde am plecat, ci înspre îndreptarea cerută şi s-o aflăm  menţinînd-o pentru a ne simţi bine în continuarea vieţii, cît vom exista noi şi ai noştri.
   Deci să nu fim imparţiali, nu noi împărţim dreptatea ci justijia de-i adevărată, corectă. Noi îndreptîndu-ne nu mai greşim şi gata. Şi nu ne mai amestecăm cu nedrepţii niciodată, ţinînd-o pe drumul ales înspre bine şi cu bun-simţ în toate cele. De nu sîntem consecvenţi în ceea ce înfăptuim înspre îndreptare, se poate ca trecerea timpului să nu însemne progres înspre bine, ci stagnare şi chiar regres uneori şi nu-i bine, e o pierdere de timp totul, doar ne facem că ne aflăm în treabă, degeaba, e totul un teatru ieftin, ce ne va costa la o adică.
     De asta şi-n treburile statelor de orice fel se pune accentul pe indivizi în care te poţi încrede corect, ca-ntr-o forţă concretă, deoarece statul e o abstracţiune, ce nu spune nimic şi poate fi uşor deturnată de-i pe mîini nedrepte, cum e la noi de ani buni tot aşa în derivă rea şi urîtă. Şi poporul suferă iar nedrepţii se-nbuibă continuu, oare pînă cînd? Am ajuns să pierdem încrederea în omenesc, şi acei nedrepţi se cred invincibili, proprii lor zei, pentru mult timp.