1235.De cît cu nedreptăţi

   Moderaţi şi potoliţi dar nu inactivi ci implicaţi în tot ce-i bine şi util cît-or mai mulţi şi mai mult avem de folos. Şi sîntem mai bine văzuţi SUS decît de ne abţinem de frică să nu-I greşim cumva. Aşa-I greşim mai uşor că nu ştim ce-i de făcut nu încercăm nimic bun şi mai grabnic greşim, tot trebuie să ne străduim să fim morali şi bine intenţionaţi şi restul vine de la sine. Ne-nvăţăm din mers cu de toate cele necesare convieţuirii cu bun-simţ, doar să ne dorim ferm şi clar, fără aproximări şi bîjbîieli inutile ce ne întorc de unde am plecat în nedreptatea rea şi urîtă tuturora.
   Sînt situaţii cînd trebuie să ne asumăm şi-un risc oarecare, cu Dumnezeu înainte, zicem şi ne croim drum prin necunoscutul vieţii, pînă vom fi cum trebuie şi ne vom prinde cum e nevoie de SUS. Şi să fim corecţi şi să ne ferima a face prostii, că-s tare greu de îndreptat şi cu mai riscuri asumate ce ne pot da înapoi, pierzînd un timp preţios şi se poate să fim nevoiţi la un efort suplimentar de recuperare.
   Ne ia valul vieţii, lumescul şi o fire năbădăioasă şi-I greşim pînă la un timp ce-l socotim de întoarcere bună, adica îi loc de întors, că de încep scuturăturile, nevoile cam nu prea mai poţi fi decît foarte pe fază ca să mai reuşeşti cumva şi-i sens unic strict pînă afli îndreptarea corectă şi pe EL cum trebuie. După care totul e pe normalul acela neştiut toată viaţa, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată, să te împlineşti cum trebuie în viaţa dată. Nu în irosire nefolositoare, constatînd la final ca-i trăit degeaba, fără folos bine simţit.
   EL ne ştie ce vom face şi ce reacţii vom avea, dar nu intervine, ne aşteaptă noi să ne dezmeticim singuri, să ne dăm seama de nedreptate şi imoralitatea simţită. Şi-n ce noroi ne ducem existenţa hîdă, noi şi ai noştri în neştirea corectă, clară, adevărată ce n-o întrezărim de nu ne scuturăm. Ştiu e foarte greu de a te vedea singur şi să te trezeşti, dar sînt cazuri cunoscute ce au rupt-o cu trecutul şi s-au îndreptat în timp corect, de la un declic al vieţii, ce ni se pare normal şi nu e. Aşa că fii pe fază totdeauna gata să te îndrepţi la o adică.
   Să ne învăţăm minte a nu ne aştepta la mulţumiri în urma facerii de bine, că şi EL ne-o dat viaţă şi de toate cele şi nu-L răsplătim de cît cu nedreptăţi. Şi de cîte mii de ani?