Cînd ne aşteptăm la pedepse şi suferinţe care se întrezăresc, urmează în scurt timp, ne căutăm remedii lumeşti, nu căutăm să ne dezmeticim, căindu-ne în faţa SA, ar fi singura valabilă şi cu rezutate scontate. Scontate, zic eu, dar lumea nu ştie adevărul SĂU şi nu se îndreptă repede, luînd-o pe altă direcţie corectă, ci aproximează, bîjbîie încă, mai avem paşi de făcut pînă ne vom da seama cum e de făcut să ne fie bine în viaţa asta dar Divin.
E bine totdeauna să ne asumăm binele sub toate aspectele sale întîlnite în viaţă, să nu ne atingem de loc de libertatea celuilalt, indiferent cine o fi, bun ori rău, nu-l judecăm noi. În trecut apropiaţii, membrii de familie erau mai cu bun-simţ şi cu simţul datoriei sociale, nu lăsau odraslele să se-nstrîmbe după nedreapta lume, se ţineau tare pe poziţii morale absolute şi nu cedau în ruptul capului în faţa dorinţelor de înstrăinare de cele bune şi utile.
Aşa-s părinţii adevăraţi, chiar de tînărul e pe o cale cam greşită, îl dojeneşte dar îşi asumă şi el o parte din vină că n-a ţinut aproape îndrumîndu-l corect. De regulă drumul prin viaţă şi-l face fiecare după cum vrea şi simte că-i bine, nu-şi doreşte răul şi urîtul să-l călăuzească. Cu toate că sînt şi asemene cazuri, ce de regulă intră în colematorul SĂU de părăsire şi-l iau în primire nevoile de timpuriu şi-şi poate rata şi viaţa, considerînd că totul e deşărtăciune, după el, un nedrept incurabil.
Ne tot dorim să nu ni se întîmple necazuri ce-s iminente şi chiar ne gîndim să o facem şi mai de oaie, numai să mai treacă oarecum vremea, cine ştie poate se răzgîndeşte viaţa şi ne iartă. Nu ştim mersul vieţii corect adevărat, că cei ce-I greşesc îs lăsaţi fără apărarea SA şi plătesc prin diverse pedepse. Pedepse ce ne toropesc, cînd considerăm că sîntem părăsiţi, însinguraţi, numai noi înşine cu durerea noastră biruitoare, nedreptăţiţi de viaţă ne considerăm.
Uneori aflarea adevărului te lasă singur, ceilalţi nu-l pricep şi te vezi părăsit, nimeni nu te contrazice măcar, le eşti indiferent cu treaba ta, spală-te pe cap, de ţii la ea atîta, fă ce vrei dar nu-i tulbura din drumul lor aşa cum şi-l doresc, nu contează, nu vor să-L ştie corect şi nici nu se prea omoară cu îndreptarea. Mai e mult pînă departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu