Alăturea

   Cînd nu dispui de suficientă forţă de a face ceva deosebit şi te comporţi mediocru, fiind nemulţumit de tine şi accepţi orice numai să te afli în treabă, chiar de nu te reprezintă preocuparea picată la îndemînă, care te poate compromite chiar şi aşa neînsemnat cum nu vroiai să fii. Deci cît de cît şi cînd eşti un oarecare, dar ai năzuinţe mai acătării şi nu prea ai răbdare, totuşi fii ponderat nu chiar şters, dar mai înghite-n sec un timp, cine ştie?
   Şi mai e ceva, învăţînd din nevoi, trăindu-le pe pielea ta, experienţa aceasta te va fortifica în demersul tău fiind mai dornic şi creativ, vorba aceea : nevoia te-nvaţă minte, n-ai decăt s-o utilizezi cum se cuvine fără grabă deloc, ci punîndu-ţi mintea la contribuţie puţin mai mult, căzneşte-te în diferite feluri şi împrejurări, care mai de care mai deosebite, dar care să nu te scoată din mediul tău firesc, cu ambiţie continuă şi încredere, de nu, cere-I ajutorul. Fii preocupat pînă la capăt şi vei reuşi sigur.
    Numai cine-şi ţine în frîu afinităţile şi depărtările faţă de cauza ce-l preocupă pentru a fi imparţial în defiitiv şi capabile de judecăţi de valuare corecte cu preferinţe mult gîndite ferm şi clar departajate obiectiv, căutînd adevărul şi dreptatea fără ezitare să i se dedice cît va exista, va reuşi. Şi totdeuna pentru a fi în formă să nu uiţi de destindere şi recuperarea necesară unor noi preocupări de succes. Şi să nu ne pierdem capul, cu toate că-i firesc cînd ai realizări, să ne abţinem măcar să nu ne vadă nimeni, că-i un adaos de stres suplimentar de care nu avem nevoie.
    De regulă viaţa o trăim şters, fiind un oarecare dintre nimeni, obositor de seci în mulţumiri, ce firesc ar trebui să ni le facem singuri cît mai simple, după noi, cu răbdare văzînd frumosul şi acolo unde nu-i, astfel aventura vieţii e mai împlinită în firescul nostru obişnuit dar demn de noi cu bun-simţ şi de avem curajul de a-L aborda ni se va deschide o perspectivă minumată niciodată visată. Şi vom afla firescul, că-i ne trecătoare zădărnicia cînd nu-L ştii ne respectîndu-L şi ce lungă-i o realitatea cu EL alăturea în desăvîrşire.
    Unii ne ştiindu-L caută perfecţiunea-n lume ş-o văd fugitiv că nu-i prea împlinită, doar natura-i mai acătării că-I alături de EL şi noi nu-L ştim defel, pierzîndu-ne în nimicuri departe de Lumea SA.