Se considera greşit, zic, că de sîntem tare religioşi pe faţă în public, ni se rezolvă mai altfel trecerea prin societatea timpului, deci un fel de fudulie, fără sens practic, ci de ochii lumii, un fel de lumesc religios. O şi mai mare gafă nedreaptă, nu contează de eşti un nemernic, important de eşti văzut ce mare scofală faci în preajma bisericilor şi a tuturor obiceiurilor religioase, numai să figurezi în primele rînduri cît mai în faţă posibil. Dă bine la public, chiar de eşti o lichea. Aşa şi azi, tonţii şi netoţi, buluc ca la pomană, şi la pomană altă şleatcă dau năvală, ca ăi oropsiţi să nu mai ajungă defel.
Deci nu contează şi azi cam la fel, de eşti un credincios autentic, ceea ce numai Divinitate poate confirma ori nu, de fapt în timp se află, de-ţi merge în viaţă şi nu ai necazuri înseamnă că-I faci pe plac, de nu, nu-ţi merge mult aşa în nedreptatea lumii şi te va părăsi EL şi-n urmă încep problemele şi necazurile să te destabilizeze. Şi de nu te îndrepţi curînd, poţi s-o sfecleşti tu şi ai tăi. Tot aşa era concepţia nedreaptă şi-n sînul poporului SĂU. Să nu ne afirmăm bunele relaţii cu EL în văzul lumii, ci în sinea noastră neştiută de nimeni cum e normal pentru oamenii cumsecade, fireşti.
Cînd se adună în contul lumii destulă nedreptate şi i se umple paharul răbdării SALE, EL îşi ridică mîna de pe toţi şi un timp datorat nedreptăţilor toate ce ni-s în cîrcă, e o teroare aprigă în lume cam peste tot. Şi de nu ne dăm seama grabnic de greşelile făcute, îndreptîndu-ne, ori de nu consideră EL că ne va ajunge pentru a ne mai lăsa să ne revenim la o normalitate dorită-n lume, urgiile mai ţin. Se impune deci o modalitate de ţinere a legăturilor cu Lumea SA şi chiar cu EL prin diverşi aleşi ce-şi dovedesc utilitatea în timp de ambele părţi interesate.
Pe de o parte EL, Divinitatea Însăşi Creatorul şi noi lumea umană creaţia SA ce trebuie să-L ascultăm ca pe un părinte nu numai al nostru ci al Totului Universal ce-L reprezintă. O imensitate ce ne copleşeşte, dar noi prin nedrepţii din fruntea lumii şi urmîndu-i, îL nesocotim iresponsabili şi plătim toţi. E bine? Cred că nu. Bineînţeles imediat încep studiile de caz pentru fiecare nevoie ce ne-a lovit în parte, că datorită cutăru-i fapt ne ţinut în frîu am încurcat-o aşa şi ca urmare a felului cum nu a anticipat respectiva nerozie am tras cutare şi cutare ponoase. Aiureli!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu