Te va lăsa

   Dobîndim cel mai mult în viaţă de facem binele şi să nu ne pese de alţii fac altfel, EL şi numai EL îi ştie şi-I va judeca la o adică, ca şi pe noi cînd ne vine rîndul doar SUS ştiut cu precizie, dar noi nu. Va fi şi mai şi decît ce-i azi în lume aşa cunoscut dar derutant de nedrept în toate şi ne vom lămuri atunci pe loc, de vom mai fi şi EL de ne va tot aştepta cum ne aşteaptă de cînd lumea. Să batem fierul cît e cald, încă ne aşteaptă să ne moralizăm şi să-L ştim măcar pentru început.
   Să nu ne reţinem a da celor ce cer, că-s necăjiţi, fie ce-o fi, doar de-s prea obraznici, dar cel mai bine să nu-i judecăm, are cine. Decît să le spunem vrute şi nevrute, mai bine tăcerea şi evitarea de nu ne putem îndura, şi ar fi bine de bine. Cei în suferinţă ce se consideră şi nedretăţiţi între nedretpăţiţi, îs mai atenţi la multe altele ce în mod curent nu-s de văzut, ori să ne supere, întrec măsura răbdării, aşa că e nevoie de înţelegere de eşti acolo.
   Chiar de sîntem oropsiţi de viaţă, puşi la punct şi ne tînguim mult, cînd se-ntîmplă minuni şi le simţim bune, bucuria ne cuprinde pe noi şi noi bucurăm şi pe alţii cu ale noastre firave frumuseţi, utilîndu-le nefirescul momentului, înspre bine cît poate cuprinde. Trebuie să recunosc că ortodoxia noastră şi cu firea românului, oarecum s-au potrivit într-o perioadă grea nouă şi ei, ajutîndu-se reciproc. Dar şi înainte de ea, credinţa era alta şi se va potrivi cu ce ne doreşte EL acuma şi nu numai nouă.
   Sînt unii demni în viaţă pînă-n ultimul moment, chiar de greşesc nu renunţă, fermi în tot cursul existenţei, de-i admiri şi nu-i pricepi. Şi presupun cu cîştig SUS, pentru că au avut şi dreptate, învingînd neînvinsul momentului.Tînăr şi nepăsător, viaţa-i în faţă, chiar de n-o dibuieşti, i te-ncrezi fără probleme şi cînd trece de-o păţeşti nu ştii, inconştient pînă la capăt eşti.
   Bătrînii-s mai reţinuţi şi răi. E luptă aprigă cu sinele să schimbi ceva măcar cît de cît în faţa SA de te-ntîmpli, nu-i întîmplare, dar ţi-i greu şi vezi ce poţi să nu te faci de rîs! E lucru pe sîrmă, te susţine şi-naintezi cumva, bine-I că-I de partea ta, aflîndu-L cît mai mult te va lăsa, nu numai pentru tine-s astea.