Uni-s aşa de înrăiţi încît se-nchid în ei, nu dau socoteală nimănui, ci sieşi, ca nişte căpcăuni, fără milă, fără inimă, fără mustrări de conştiinţă, nu se gîndeşte la nimeni doar la el, să-i fie bine, egoist pînă-n pînzele albe. Nesimţit, fudul şi rece, tăcut şi prin dos de regulă-ş pune urîtele şi relele planuri în aplicare, josnice şi deochiate pline de viclenie şi răzbunare ieftină, permanent bănuitor şi laş, corupt şi mişel, un zevzec netrebnit ca mulţi alţii ce trebuie evitaţi şi arătaţi să nu i se urmeze drumul aiurit ce-l au.
De regulă puterea ce nu ştie de nimeni, duce la nebunie şi însingurare, doar între ei netrebnicii, şleatca, gaşca fudulă şi rea, urîtă-n apucături şi fug, laşi şi nerozi, nu ştiu de bun-simţ, vai de mama lor. Împotrivirea e nevoie să fie totală, cu NU pe toată linia, să le fie tăiate toate legăturile. Totală lipsă de încredere să li se arate pînă vor plăti cu vîrf şi îndesat la toţi de la care au furat, fără milă!
De regulă cînd astfel de netrebnici pun mîna pe putere, trebuie repede total toţi cît sînt, înlăturaţi din toate funcţiile, nu înlocuiţi cu alţi nerozi ci cu oameni cu caracter şi bun simţ. De nu, e vai de noi pînă vom ieşi la liman. Acei drepţi guvernanţi de care avem nevoie acuma, vor trebui să asigure bunăstarea publică şi de se poate a salvării sufetelor omeneşti.
Relizările să fie curate cu spirit sincer, adevărat cu respectarea convingerilor autentice chiar de polemica există şi ea să fie corectă nu demagogică. Grosul oamenilor sînt de regulă limitaţi în mărunte îndeletniciri, omeneşti şi ele şi necesare, cît se poate de adevărate şi fireşti. Dar din ei unii se avîntă-n vîltoarea neputinţelor şi nu reuşesc mai nimic fiind azvîrliţi şi pierd legătura cu normalul firescul propriu lor şi-şi ratează existenţa.
Şi de asta unora ce-şi permit unele reuşite, dar nu-s pe deplin mulţumiţi, vor mai mult şi nu pot deocamdată, să-şi ţie mintea limpede, reţinuţi şi să nu-şi ia în rîs reuşitele oricare or fi, ci toate celelalte ce-i reprezină, că-s vinovaţi de ceva ce nu-i mai interesează aparţinînd altora ce au nevoie de acele deosebite fapte ale lor. Deci o dată ce ai o reuşită dedicată şi altora, nu-ţi mai aparţine, e a lumii în folosinţă nu mai poţi s-o denigrezi defel niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu