2887.Îi tot dăm dreptate, nedreptății, aveți dreptate...

  Cît de potrivnici ne vom arăta societății nedrepte, atîta timp cît nu-L știm nu reușim. Și de asemenea de ne mai și înstrăinăm prin comportament neomenesc de calea LUI. Izbîndă nu vom obține ci îndepărtare și mai și, căzînd din lac în puț. Fiind atît de oameni neînțeles și nici de EL apropiat, cum poate ne dorim dar nu știm. E de căutat, o cale de urmat cu atenție noi înșine să ne revizuim a fi cît mai  model.
  Cît mai corespunzători, cu toate că nu-i deloc ușor, o vreme pînă ne obișnuim. Și-n timp să ne ocupăm și de aflarea LUI corectă, respectîndu-L cît mai bine putem. Ne tot găsim ocupații mai puțin dinamice în sens practic ci al teoriei de cam toate felurile. Dar cu EL evităm deschiderea unor subiecte ce-s de dorit, ci tot pe alăturea cu nedreptatea întruna.
  Îi tot dăm ei dreptate, nedreptății, aveți dreptate e încă vremea ei, așa se vrea de SUS încă. Încă nu-i timpul acela ce-l tot zoresc, căutînd îndreptarea și oarecum aflări despre EL.