Nu ni se destăinuia Dumnezeu cum am dori, să ne fie apropiat de sufletele noastre. Mai acătării, gîndirii noatre limitate de omenescul ce-l tot cultivăm de cînd sîntem pe Pămînt. Dar ne îngrîjîndu-ne de-o relație firească cu CER-ul SĂU și al nostru înspre cunoaștere. O cunoaștere firească cerințelor SALE, către noi, adică îndreptați cumsecade între oameni.
Și să-L știm bine Cine E, nu alte abureli nedrepte LUI și nouă, ce se tot înstrîmbă la noi. De veacuri multe înstrăinîndu-ne de EL și pe EL de noi, avînd de îndurat în consecință părăsiri. Și cu urmări în necazuri, suferințe, deznădejdii de tot felul și chiar moartea prematură. Că ni se scurtează zilele de nu-L urmăm cum ne tot povățuiește încă din facere. Și-n continuare de cîte ori s-o ivit ocazia, ca și aceasta.
Prin spiritul dat nouă să ne ție în viață, EL ține legătura cu noi. O legătură spirituală neutră oarecum, că nu ne influențează defel, spre o adeverire. Ne așteaptă pe noi dezmeticiți să ne comportăm omenește între noi oamenii și să-L știm corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu