Viața e greu de decodat, ne simțim singuri și neajutorați, uneori vrînd poate prea multe. Nu ne încap să le cunoaștem, ne porniți corect din dimineața vieții, pe la prînz încep alte începuturi să ne dea tîrcoale. Necunoscute și zvăpăiate ne pot aburi repede, greșind calea, needucați corect cu binele. Mai ales înfipt bine în etica firii noastre de ne zdruncinat, împreună cu dreptatea simțită.
Și mai ales și cel mai important, cu bunul-simț, omenescul bun cîștigat încă din copilărie. Ce ne pregătesc să fim oameni adevărați, de le tot păzim a ne fi călăuze. Urmîndu-le teferi la minte, că multe sînt obstacolele și încercările, doar om deraia de la traseul bun. Firesc de oameni cu frica LUI Dumnezeu, că-s în vedere înserările.
Înfrigurați de vremuri nedrepte, de nu am agonisit cele necesare să ne putem odihni cumsecade. Cînd vine noaptea peste noi, nepregătiți unde să fim așteptați cu bine și cumsecade. E de jale, înstrăinați pe coclauri nedrepte, hăituiți de răutăți, nu ne găsim locul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu