Cum am vorbit (în postarea 1628....) despre îndreptarea în urma unor suferințe cînd sîntem părăsiți de EL. Tot așa e valabilă pentru orice necaz ori greutate, temere ce-o avem. Doar să dorim din tot sufletul sinceri să dăm de EL, că ne așteaptă, doar să-I dovedim. Că sîntem demni și corecți în fața SA și a noastră în îndreptarea cerută de EL, de la noi.
Să fiu drept în fața voastră, eu am fost în atenția SA, doar atunci cînd fiind în preajma unui suferind apropiat, I-am cerut ajutor, cred mai cu aplomb. Într-o situație limită și m-o ajutat, ajutîndu-l pe respectivul, atunci. Și după peste un an mi-o dat ocazia să-L cunosc, fiind în vizită la mine o entitate supremă, de nedescris.
Schimbîndu-mă chiar de după aceea și încă mă îndrept și acuma, că nu mi-i simplu. Mai am restanțe ce le simt și nu mă voi lăsa de căruță, pînă nu voi fi cum vrea și vreau. Că în timp am cunoscut și mai bune prioade în relația cu EL și mai dificile. Nu-L pricepem și nici nu merităm, ce am dori și de altele ni se dezleagă dărnicia SA, asupră-mi.
Deci o continuă cunoaștere, care încă nu pot trage linie și nici nu cred că voi putea. Poate altul mai ceva, cînd va vrea doar EL, ori voi vedea ce-mi va da EL ocazia.
Se zice de nedrepți că nu-ți bagă-n traistă, neputințe de neisprăviți. Te fericește cu ce nu te aștepți, mai mult decît îți închipui. Dar nici tu să nu stai ca la pomană, ci să fii activ în direcția dorită, c-o împlinești, mai altfel cu bucurie. Mirare și întărirea credinței în EL, poate uneori după o nemulțumire.
Mereu e nevoie să ne îmbunătățim calitățile umane între oameni, în sinea noastră și în fața SA. De fapt mereu sîntem cu EL și-L simțim după un timp și de nu îI ceri părerea, ce nu rămîne fără răspuns. Tot așa de meriți. Deci să căutăm să fim merituoși în fața SA și a celorlanți și a noastră însăși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu