Sîntem liberi să ne găsim calea, nu ne strunește nimeni, ci doar cînd sîntem la începutul vieții. Să avem îndrumători responsabili, cu frică de Dumnezeu, moralizați înspre bine. Că de altfel e degeaba trăirea vieți, n-o vom pricepe corect, și-o vom rata. Neîndrumați cum trebuie, ne va părăsi, după un timp oarecare de așteptări. Și-n suferințe o putem sfîrși nemulțumiți.
Lupta cu nerușinarea, cu nedreptatea, nu-i simplă, trebuie tărie, curaj. S-o rupi și prin drastice atitudini și fapte, trecînd de partea adevărului și dreptății. Cu bunul-simț în tine mereu cu bine și de-L mai și știi corect, om ești. Și să te menții îți va fi dificil, că încercările-s multe și EL te vrea cum trebuie.
Existența va fi alta în bine și utilă ție și a lor tăi, conlucrînd continuu cum îți va transmite. Nu că-ți va fi viața rai, dar față de nedrepți incomparabilă, e de muncă încă. Pînă cînd vom izbîndi cu toții cum vrea EL și noi încă inconștienți pînă ne vom îndrepta.
Nu-L pot duce nedrepții defel, se înșeală amarnic și părăsiți ne părăsesc cu coada între picioare. Degeaba încearcă verzi și uscate, nedrepte toate, că-s fără EL. Nu-i Baza în societate și fără EA nu știm la ce ne raporta, nedreptatea e dărîmătoare. Și ajungem cu ea la fundul sacului răbdării SALE, și ne pierdem firul vieții.
EL E totul în lume și fără EL nimic nu facem, orice am încerca. Prostii să nu facem deloc că-s mai distrugătoare ca răutățile, cu toate că nu par. Greșeli să nu-I pricinuim de frică, în cea mai mare parte, șiindu-L așa. Că din respect încă poate nu sîntem așa de buni în fața SA. Și nici copii, naivi în bine mereu, ori sfinți, tot nu sîntem.
Să ne dovedim omenia și prin încrederea în oameni, înălțîndu-ne și pe ei cu noi odată. Să rezonăm cu frumosul, binele și utilul mereu, căutîndu-L cu interes în toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu