Auzi năzbîtie că-i doar tărășenia în cer, doar în cer-ul vostru de neisprăviți. Că-n realitate-I doar EL Mare și Tare, dar se ține departe de noi neputincioșii. Ne mai ține la distanță pînă-I vom demonstra că-L știm, crede și respecta cum dorește. Mai e cale, ehei! cred că de nu va apuca EL Însăși hățurile ăstei lumi. Ne vom mai tărăgăna mult și bine-n așa nerozii care mai de care mai anapoda.
Răbdarea SA și ea exagerat de îndelungată, tot se apropie de capăt cîndva. Nu știu cînd, dar semne de nerăbdarea firească în încercări demne de a ne veni odată-n fire. Cum e și cazul, nu la nesfîrșite tot nelegiuiri fudule că-i prea de oaie viața. Pe Pămînt de nu mai aducem deloc a oamenii care-i preconizase CER-ul în facerea. De început care-i încă-n desfășurare și nu care cumva să ne învățăm prea îndepărtați de EL
Și Lumea LUI, e de căutat și de pe acuma dezmeticirea măcar așa amintita dorință a SA către noi oamenii supuși LUI și nu știm încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu