Dumnezeu ne lasă o vreme cînd începem viața să ne dăm seama de ea și apoi să ne pornim. În direcția bună, gîndită ferm și clar, experimentată de înaintașii noștri ori de alții. Să nu ne angajăm niciodată de formă, păcăliți de cîte nedreptăți ce ne tot încearcă cît trăim. Că părăsiți plătim cît sîntem și practicăm acea greșeală LUI și nouă, să fim vigilenți mereu în viață.
Că trăim vremuri repezite, șmecherești, cumplite transformări rele și urîte omenirii. În ansamblu și individual, luați de cîte mode strîmbe, ne la locul lor și ne înstrăinăm. De EL și de menirea noastră pe Pămînt, bună și tot cu binele în față între oameni. Cu bun-simț, cu dreptatea și adevărul de aflat corect, nu minciuna că ne costă amarnic.
Oameni ai lumii ați luat minciuna drept adevăr și-n părăsire de multă vreme tot plătim. Dezmeticiți-vă în primul rînd în cazul SĂU și al nostru să nu-I mai greșim. Îndreptîndu-ne și-ntre noi cumsecade să fim cu adevărat oameni între oamenii toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu