Munca

   Prin muncă te realizezi şi te impui, te află ceilalţi, punctul de vedere, principiile tale ce te pot îndreptăţi măcar oarecum, ce te călăuzeşte în bine, frumos, corect, adevăr şi dreptate mai ales că-s sub influienţa SA, ceva neaşteptat, deosebit, neobişnuit pentru un civil om obişnuit, un oarecare de oriunde aş putea fi, aşa a vrut EL, şi ăsta sînt în slujba LUI oarecum, cît mă pricep deocamdată.
    Caut să-L urmez cum pot cu firea mea omenescă, normală, cam dintr-o bucată, apucat, dar caut să fiu drept şi atent la EL, pentru că încă-I greşesc după peste 4,5 ani, şi încă nu-mi cunosc toate problemele ce I Le fac, şi-L silesc să mă-ndrepte spre firescul necunoscut încă de mine, învăţ şi iar învăţ.
   Într-adevăr am pornit dintr-un punct de jos în a-L cunoaşte, şi a mă cunoaşte cît de cît, şi m-a ridicat oarecum, eu ştiu , cîte puţin cîte puţin, cu toate că-s tare nerăbdător încă, dar şi neputincios încă şi silit de EL să mă schimb nu cînd voiesc ci cînd a vrut EL cumva, nu la-ntîmplare ci cred după un program, cel ştiu oarecum pentru că-i trecut.
   Gilbert Keith Chesterton : "Consideră munca cea de toate zilele drept romantică, e veşnic dătătoare de senzaţii tari pentru că poate oricînd produce ceva neaşteptat şi nou cu totul".
   Şi ştiu cam totul, mi-am notat şi unele vi le-am şi transmis în timp, caut să nu-I greşesc, ori cît mai puţin de se poate ; îmi amintesc acum cît de greu îmi era să- L urmez cum îmi impunea acţiuni ce efectiv nu le ştiam  a face
apropiaţii credeau că-s bolnav , dar eu neputincios în a-L pricepe cît de cît atunci, şi a cam venit lîngă mine şi-L simt mai mereu în îndumare.
    Am restrişti în acţiuni, vorbe şi gînduri, nu-L pot supăra, caut să mă-ncadrez în limitele  impuse conform unor învăţăminte ce unele greu le-am aflat şi cu grele pedepse că nu le priceperam atunci şi am plătit de ţin minte ş-acum poznele-I făcute, de credeam că-s normale înţelegeri şi nu erau, decît grave greşeli, am să caut cu timpul cînd va fi să vă pun în gardă şi pe voi, pentru că asta-i menirea mea.

Sărăcia 2

   Nerespectîndu-L ne pedepseşte şi cu lipsurile de tot felul : materiale, cuturale, ştiinţifice, socio-politice şi altele ce un ins civilizat nomal le are la-nedemînă şi folosindu-le nu ştie cum e să nu le ai, şi de asta e normal din educaţia noastră să facă parte şi trezirea în faţa adevărului crud al sărăciei ce încă stăpîneşte părţi din populaţia lumii.
   Şi să ştim bine acele limite şi să nu ni le scoatem din minte, construindu-ne viaţa ca şi cu fricile celălalte ce privesc libertatea, boala, catastrofele de orice fel şi-n general toate pedepsele LUI, adica mai pe scurt frica de EL pentru că nu-L respectăm măcar simplu, pentru început, încercaţi să nu-L mai despărţi-ţi în cîte componemte năstruşnice, EL E Unic Indivizibil, obişnuiţi-vă şi gata începem o nouă viaţă de cînd reuşi-ţi asta şi nu e greu veţi simţi imediat.
   Ne vin minţile la cap şi EL ne îndrumă vieţuirea fără lipsuri şi nevoi, fără pedepse de-L respecta-ţi cum doreşte EL ne îndrumă spre îndreptarea necesară şi singura ce ne garantează reuşita-nceputurilor cu EL, şi de la problemele ridicate de sărăcie şi lipsuri de tot felul, am ajuns  la esenţa trăirii pe pămînt de care de nu ţinem cont plătim cu vîrf şi îndesat chiar de-ar fi lumea toată a ta, de nu-L respecţi degeaba, totul se va nărui şi vei pieri cu tot ce-i nerecunoscător LUI .
   Asta-I cea mai mare sărăcie, lipsa LUI, normal din viaţa noastră şi nu de azi de ieri, ci de cam cînd existăm nu L-am priceput, nu am vrut să-L urmăm cum vroia EL, şi EL ne-a fost alături mai pedepsindu-ne mai văzînd cît de nedrepţi sîntem în apucături şi le-ncasa ne-nţelegîndu-ne, dar căutînd EL, auziţi EL, să ne ştie mai bine decît am fost realizaţi pentru a ne-ndrepta spre EL acum, şi posibil să fie ultimile încercări, să nu rămînem săraci de EL că-i finalul nostru !
   Să ştiţi bine numai cu EL mai putem continua viaţa cînd va fi ....

Sărăcia

   Cum e oare de făcut să le arătăm copiilor, tineretului în mod special feţele sărăciei, lipsurilor materiale de tot felul şi a celor spirituale de se poate oarecum în educarea lor spre o cît mai completă şi adevărată viaţă de urmat în cunoştinţă de adevăr şi dreptate, firesc şi normalitate umană în toată complexitatea ei, de la bine la rău de la mic la mare, de la lipsuri la îndestulare, de la imorală la morală în viaţă .
   De regulă maturii indiferent de poziţie socială caută să-i ferească pe copii şi tineretul în formarea pentru viaţă de priveliştea hîdă a sărăciei lucii, şi-i ascund adevărul în aceste domenii periferice ale socităţilor dintotdeauna, ştirbindu-le din cunoştinţele necesare, de învăţăturile complexe ale existenţei umane, de la foarte simplu şi lipsuri la îndestulare şi  bogăţie.
   Erich Kastner : "Dar nu credeţi voi că s-ar putea desfiinţa sărăcia mai uşor dacă bogaţii ar face cunoştinţă cu ea din copilărie, dacă ar şti de timpuriu ce rău e să fii sărac".
   Lipsa binelui şi frumosului din viaţă e tot o sărăcie gravă socială şi spirituală în acelaşi timp, concomitent cu dezmăţul, lumescul, nedreptatea, desfrîul şi tot alaiul nefirescului uman ce ne-nconjoară tot mai mult dominîndu-ne existenţa searbădă şi hîdă, umplînd lipsurile de toate felurile cu ce se nimereşte fără discernămînt ci-ntr-o dezordine nefirească a lumii actuale, urîţîndu-ne şi înrăindu-ne, depărtîndu-ne de EL şi de respectul ce iL datorăm dintotdeauna şi pentru totdeauna LUI .
 

Banul

    De eşti vîndut pe bani eşti curat, chiar foarte curat zic unii şi greşesc amarnic, înseamnă ori că nu ştiu ce-nseamnă a fi vîndut, ori implicarea nu e de vîndut ci de un serviciu oarecare, şi-i o neînţelegere atunci, dar de vinderea e bine formulată numai LUI poţi fi vîndut şi facerii de bine în tot spectrul binelui de la A la Z şi nu altui oricare ar fi acel scop.
   Banul e "viţelul de aur" şi nu numai banul ci orice preocupare desăvîrşită ce-ţi ia timp, gîndire, preocupare fără margini, ce te rupe de normalul vieţii subjugîndu-te trup şi suflet, şi nu e drept de nu-I eşti LUI preocupat ori facerii de bine direct ori indirect implicat, aşa că nu-ţi fă astfel de rele şi urîte idealuri ce te-ngroapă pe tine şi familia ta în faţa LUI .
   Caută-ţi preocupări mai superficiale ce nu te implică aşa mult şi de nu-s cunoscute ţie în final ce scop au adevărat, evită-le, caută-ţi de drum pentru că de eşti drept EL te va ajuta vei simţi efectele binelui LUI şi frumosului din tine, ce nu-l ştii poate încă
   Spectrul binelui şi frumosului e şi-n ştiinţă, şi-n tehnică şi-n orice domeniu cel abordezi adevărat, curat, îndreptat în gîndire, vorbe şi fapte, toate-s cu acodul LUI în lume diferă nuanţa de e bine ori rău, alegerea e a ta şi EL e în tine lîngă tine şi te ştie, nu te juca cu destilul tău şi a lor tăi, fii responsabil pentru tot ce-i în dreptul tău, asumă-ţi binele şi frumosul în viaţa şi familia ta, nu-i trage în jos măcar.

Drumul

   Omul e foarte imprevizibil, te trezeşti aşa deodată că nu-ţi mai recunoşti drumul parcurs în viaţă pînă atunci, că te schimbi peste noapte, de obicei noaptea-i sfetnic bun, te scuturi, e o trezire ce nu-i oarecare ci de bine şi ceilalţi se miră, nu te-nţeleg, ce ai păţit aşa deodată, pe nepusă masă, ţi se opun ori după un timp nelămuriţi încă, te lasă-n plata Domnului, şi nu greşesc.
   Văzîndu-ţi de drum şi-n cunoştinţă de alte idealuri străine restului, nimeni nu-ţi ştie sufletul în afara LUI şi nu te laşi călcat în picioare orice ar fi, poate de vrea EL se mai găseşte ici colo cîte unul ce se face ecoul tău pentru un oarecare răstimp, e un mod de a te linişti oarecum, cam rar dar e ceva decît deloc în uscăciunea lumii de azi prea nedreaptă în trăiri şi apucături, ce-ţi încep a deveni străine, El te izolează tot mai mult către Lumea Sa, încă nu eşti rupt de realitate.

Totul

   De la începutul creştinismului şi a altor religii ce nu-L respectă cum dorea EL, EL i-a dezorientat, i-a învrăjbit între ei şi i-a pus în postura urîtă, rea de ucigaşi de semeni, uşurîndu-I LUI anihilarea lor, pedepsindu-I exemplar în decursul istoriei umane, dar nimeni în mod vizibil nu se trezea în a-L urma decît sporadic ici şi colo într-un anonimat programat de EL, nu ne vroia încorpore încă.
   Pe a-I LUI da, dintotdeauna, dar ei nu-L cuprind încă  în toată Dorinţa SA de înţeles între oameni, neamurile programaţi de mult timp să ne-ndepărtăm de EL, pînă de curînd, cam de sub un secol cred, cînd EL se-ntoarce cu faţa spre lumea-ntreagă aşteptîndu-I, pentru că şi omenirea se apropie de un liman universal programat, şi ori ori .
   El dorind să I ne aliniem în a-L urma, respectîndu-L, cît mai corect, cum E EL, Adevărat, Drept, Intransigent şi chiar Răzbunător cu ucigaşii, răii şi urîţii lumii . Trebuie să-L urmăm, înţelege, aflîndu-L în noi, îndreptîndu-ne, căutînd  să ne definim ca specie cum am fost programaţi de la crearea omului pe pămîntul SĂU, ca şi noi datori LUI întru totul .

Îndreptarea

   Vi s-a impus cu forţa acum 1686 de ani de Imperiul Roman, inepţia, falsul în credinţă prin Isus şi NT, minciuna dusă la paroxism, urlată şi încă cu multe semne de întrebare neclarificate, totuşi există trufaşa prostie, care ne duce de nas încă-n lume, unii s-au săturat şi o părăsesc dar nu-L ştiu, nu-L respectă pentru că a fost dosit .
   Ascuns de minciuna : creştinismul deşănţat, deplasînd atenţia de la EL, Creatorul, Tatăl Ceresc, Dumnezeu cel Adevărat, al viilor, nu al unui mort de acum aproape 2000 de ani, îngropat şi aflat recent osemintele lui şi familiei lui şi identificat dar nu se vrea recunoaşterea, EL o va îndrepta prostirea lumii, numai răbdare, în curînd .
   Libertatea de a-L crede, şti şi respecta, Nicolae Steinhardt : "libertatea poate fi înfăptuită, ca un bun preţios pentru care merită să lupţi şi fără de care nu merită să trăieşti", dar EL te ajută dar trebuie să vrei, dovedeşte-I.
   A vrut să-i mai preseze pe ai SĂI, să-L respecte cum dorea atunci în vechime, şi a fost oarecum de acord cu crearea creştinismului, L-a tolerat, dar ulterior înţelegîndu-i firea omenirii nedrepte, ascunzindu-L tot mai mult pentru că-I Drept şi cam Intolerant cu nedrepţii în devenire, ce au umplut azi lumea cam peste tot, acum EL va veni să ne-drepte şi-npreună să-L urmăm .

Istoria

   Istoria credinţei nu-i cunoscută în rîndul credincioşilor, îs minţiţi de 1686 de ani cu Biblia ce nu cuprinde adevărul despre cum a fost iniţiat creştinismul în sînul Imperiului Roman de nevoie să oprească expansiunea idaismului, mozaismul poporului evreu credincioşi LUI, care cu toate că erau pedepsiţi de EL pentru că nu-L respectau cum dorea EL, nu-şi uitau masele largi ale evreimii credinţa naţională, şi EL îi susţinea, în faţa SA nici o altă credinţă  nu rezista.
   Cuceriţi şi izgoniţi din ţara lor împrăştiaţi în tot Imperiul Roman, evrei prin credinţa în EL îi va domina spiritual pe toţi cei întîlniţi în interiorul Imperiului şi le va influenţa credinţa, ceea ce va urma în cîţva ani va fi o încredinţare în EL aproape totală a populaţiei din Imperiul Roman .
   În faţa acestui val spiritual neaşteptat, şi nedorit, imposibil de combătut cu mijloace normane în lumea latină se caută grabnic antidotul, oricare ar fi, se-ncearcă umilirea, maltratarea, uciderea a întregi populaţii evreieşti, dar nu se poate  în totalitate opri expansiunea iudaismului ci numai sporadice succese, ce-s anulate ulterior de credinţa iudaică în extindere continuă atunci.
   Se vine cu ideia ce prinde contur a înfiinţării a unei credinţe surogat chipurile din idaism cumva, astfel apare creştinismul întîi în cercurile romane mai loiale Imperiului Roman şi cu toată opoziţia înaltului cler ce ştia infamia, cu minciuna se forţează de-abia în 325 la Niceea impunerea cu unele sincope a noi religii ceL trece pe EL în umbra unui intrus, păpuşi inchipuite Isus ce a existat cu adevărat, dar în cu totul alt context şi cu alt istoric normal uman.
   Astfel de peste 20 de ani arhiologii şi cercetătorii istraelieni, au aflat resturile bine conservat ale rămăşiţelor pămînteşti ale lui Isus şi familie sale în întrgime, părinţi, soţia, copii, fraţi şi alte rude, şi cînd urma cercetarea firească de confirmare a identităţilor cu metode ştiinţifice de ultimă oră, ştiind că-i minciună creştinismul, mai marii capetelor religiilor din lumea creştină au reuşit să oprească cercetarea, ascunzind în continuare adevărul încă, pînă cînd, pentru că tot se va afla minciuna, omenirea nu se va lăsa încă mult timp minţită . 
   EL doreşte ca toţi să afle adevărul cum l-am aflat şi eu prin strădaniile înlesnite de EL, pentru a ne-ndrepta firesc în sînul societăţilor lumeşti şi ulterior respectîndu-L să ne-mpăcăm reciproc noi cu EL şi EL cu noi, pentru un nou început spre un viitor comun în dezvoltare nouă.
 

Lumile

   Lumea LUI şi lumea noastră umană de pe pămînt, poate mai sînt lumi umane şi-n alte sisteme solare , EL ştie noi încă nu, Lumea LUI nu-I întregită fără noi, îI lipsim dar nu-L ştim şi nici nu-L respectăm încă cum doreşte EL, sîntem programaţi de la crearea noastră să-L urmăm şi să cunoaştem ce încă nu ne dă voie EL din vina noastră.
   Avem necunoscute şi pe pămînt încă, şi-n universul imediat apropiat nouă, nu merităm multe şi trebuie să ne-ndreptăm în cadrul societăţilor din lume pentru a progresa cum vrea EL şi noi nici nu ştim multe ce ar trebui şi El regretă că nu am evoluat mai bine în ştiinţa actuală.

Mulţumire 2

   Evoluînd în relaţiile cu EL, ori aşa începem cu închinarea unui loc amenajat LUI, în aer liber, un tăpşan înierbat bine întreţinut mai rustic ori gazon cît avem posibilităţi de întreţinere şi ocrotire singur, trebuie acel loc să-l respectăm şi de cîte ori călcăm numai cu încălţări curate, ori desculţ chiar de la înfiinţarea respectivului, şi descoperit orice ai fi.
   Şi-n faţa LUI cînd te prezinţi în linii mari cam cum am dscris mai sus în orice mediu ai posibilitatea ta singur singurel izolat de oameni, dar nu de alte vietăţi de le suporţi, în gînd cu EL, şi pentru EL şi tu, de nu-s alte posibilităţi e bine oricum, numai în gînd cu EL să te poţi concentra fără să fii perturbat în demersul tău faţă de EL, orientarea nu are importanţă, de va fi ceva EL te va îndruma, poziţia nu contează numai cu EL în gînd, poţi sta şi-n cap, şi cu mîinile-n buzunar, gîndul la EL o totul şi-i destul pentru tine.
   Mîinile se zice împreunate şi-npicioare drepţi, aiurea, nu contează, eu îmi împreunez miînile uneori cînd îI mulţumesc simt o energizare pentru sănătate şi întărire fizică, pentru că-n tinereţe am urmat autodidactic culturismul amator, şi autoenergizarea capabil fiind oricine vrea, numai să le urmeze de-I dă mîna cumva.

Mulţumire

   Cum îI mulţumim respectîndu-L. Sînt diferite trepte de abordare a LUI, cînd eşti mai avansat, îL şi simţi, totuşi e ceva de adăugat, numai cînd meriţi, deci nu totdeauna-L simţi chiar de-L ştii cumva şi-L respecţi, ştiu că încă nu-L ştim cum vrea EL, ce cerinţe are pentru fiecare din noi, nu e pentru toţi la fel, cred că diferă pentru fiecare cerinţa LUI .
   De sîntem începători, temători, lipsiţi de curaj, totuşi cu inima-n dinţi odată începem, de nu începe EL, ascunzîndu-ne lucruri mai mereu, şi ne plîngem dar nu-L abordăm, nu ştim poate cum, trebuie simplu să-L abordezi cerîndu-I-le, ne pedepseşte oarecum, pe noi ori apropiaţi de-ai noştri, tot la fel simplu în gînd şi numai în gînd cu EL, şi nu există să vă refuze, veţi vedea de-I cere-ŢI ajutor.
  Are şi EL cerinţe de la voi, şi le veţi afla, EL vă va înştiinţa  pînă veţi pricepe, şi eu am avut nedumeriri în legătură cu cerinţele SALE, dar EL nu te lasă la întîmplare, te va îndruma, numai să vrei, să te deschizi în faţa LUI, să-L aştepţi din inimă, curat, sincer să te căzneşti a-L înţelege, e o oarecare luptă cu inerţia ta, nepriceperea, nu-ţi pică din cer nimic, doar să te-ncăpăţinezi oricum înspre EL .
   Nu trebuie să te căzneşti să-L iubeşti, ci să-L respecţi adevărat, sincer, iubirea nici eu nu o am faţă de EL, am încercat-o odată întîmplător, ca un sentiment de recunoştinţă mai deosebit, în urma unei întîplări în care EL m-a ajuta mai vizibil oarecum, pricepîndu-L atunci, şi m-a cuprins pe mine o imensă bucurie de cîteva momente, mi-am dat seama ce-nseamnă adevărata recunoştinţă faţă de EL .
   Iubire, bla, bla, bla-ul din zilele noastre şi de cînd se tot pomeneşte ca un laitmotiv aiure-n tranvai, de toţi nedrepţii lumii cam din 325 mai ales, să se dea rotunzi în faţa noastră nepricepuţii în ale credinţei ca şi ei de cînd sînt, le vine rîndul la toate, are EL gijă de toţi să ne-ndreptăm cum vrea EL , nu va fi încotro, veţi simţi.
   Cînd ţi-e lumea mai dragă, ar fi de dorit sa-L cauţi pe Dumnezeul Oştirilor Cerurilor, Creatorul Universului, Tatăl Ceresc şi al nostru, dar e bine oricum, numai să te-ndrepţi cu adevărat spre EL, neştiut de nimeni numai de EL, în gînd cu EL în singurătatea ta, şi să nu te laşi influienţat de nimeni în decizia ta, abordează-L cînd vrei, cum vrei, nu contează. De nu vrei să-L respecţi cum spun eu, treba ta, nu-mi respecta scrierile acestea, fă cum vrei .
   EL e în noi şi lîngă noi dintotdeauna cît sintem încă vii, E al viilor şi pentru vii, nu-L interesează morţii în nici un chip, dar doreşte pe morţi familia să-i respecte cum se cuvine, adică să-l "ţină sub observaţie susţinîndu-l", că e singur în lumea cealaltă pînă va fi primit de unde a Provenit fiecare , necurăţenia, trebuie atent respectată între vii îndrumarea SA, din VT.

Răspunderea

   Suferinţele unui apropiat cumva ce nu te prea priveşte, te cam lasă rece, în faţa LUI răspundem singuri singurei pentru greşelile săvîrşite, oarecum şi-n familie se răsfrîng de vrea EL , "avem, toţi, suficientă forţă pentru a îndura suferinţele aproapelui"( Francois duce de La Rochefoucauld ).
   Apropiat şi din familie în cazul meu se schimbă răspunderea oarecum, îs cam chezaş eu şi deocamdată EL nu-I pedepseşte, mai mult îI ajută cînd îI cer şi pe mine mă altoieşte de-mi merg fulgii de-I greşesc cumva, pentru că-s în perioada de învăţare în ale SALE învăţăminte şi de nu pricep o iau pe cocoaşă încă, asta e, învăţ să-mi repar greşelile şi să mă-ndrept cum vrea EL.
   Am încercat la începutul încredinţării mele în EL, de bucurie mare să-mi iau răspunderea asupra mai multor apropiaţi şi din familie, dar ulterior mi-am dat seama de limitele mele în a-L urma, nu oricum ci cu răspunderea necesară şi încă nu pe deplin aflată, mai am de învăţat, azi am primit comunicarea de la EL, să-mi limitez unele activităţi cam de tot şi să intensific altele la care urmează să dau un examen pe teme de fizică, asta E. De reuşesc sigur e şi pentru voi reuşita mea, e a întregii lumi şi în primul rînd a LUI pentru noi şi cu noi împreună să ne aflăm reciproc cum e normal dintotdeauna şi n-am ştiut.

Înoirea

   Noi nu-i putem face faţă nedreptăţii atotbiruitoare în lumea oamenilor aproape de pretutindeni, nu putem sîntem dezarmaţi în faţa răului şi urîtului lumesc, n-am ştiut niciodată să-i facem faţă, nu ne-am împotrivit de la începuturi şi acum nu ne descurcăm defel cu dezmăţul lumesc ce ne-a năpădit, cine să ne ajute, tot noi care am tolerat-o.
   Da, îI putem cere ajutor şi LUI, dar să-L respectăm măcar în gînd oarecum, neştiuţi de alţii indiferent care or fi, deci numai noi cu EL în gînd cît mai des pentru a scăpa de năpasta ce-i ca o pedeapsă consimţită de EL pentru îndreptarea noastră.
   "Tăcerea înseamnă ruperea totală. Pînă să putem polemiza cu duşmanul civilizaţiei (nivel înalt de dezvoltare materială, socială, culturală şi morală-mai ales morală- a unei societăţi)trebuie ca mai întîi să se ridice la rangul unor adversari, să depăşească stadiul în care îi putem privi, păstrînd o tăcere severă, numai cu uimire şi compătimire, lăsînd justiţia să-şi urmeze cursul" (Nicolae Steinhardt).
   Ne-am obişnuit cu nedreptatea şi ni se pare că-i firescă, normală viaţa ce o trăim, o prostie, o iluzie, un vis urît din care trebuie să ne trezim, să ne forţăm trezirea, scuturîndu-ne straşnic, zmulgîndu-ne din nedreptatea acaparatoare şi dezmăţată.
   Întîi mai cu răbdare, încet încet să ne părăsim voit obişnuita nedreaptă viaţă, iluminarea nu o vom afla repede, vom grăbi schimbarea în bine apelînd la EL numai în gînd fără să ne afle careva, pentru că fiecare contează în faţa LUI singur singurel, răspunderea e netransmisibilă, fiecare e pentru el singur cu viaţa chezaş în faţa LUI, nu la grămadă, anapoda.
   Fiecare e cunoscut LUI din urmă cu multe generaţii, pe care EL le-a urmărit, să vadă evoluţia în bine, dar noi am involuat, din nedrept în mai nedrept şi mai şi, lupta cu eul propriu e cea mai mare încercare a întregii vieţii, trebuie tact, răbdare, voinţă şi tărie, încăpăţinare neabătută şi viaţa încet încet se va schimba penrtu noi cu 180 de grade în bine nu îndărăt, ci înainte spre a-L afla şi pe noi normali, fireşti cum ne-a programat încă de la zidirea lumii, EL Creatorul.

Fundamental

   Te dezarmează, te uluieşte, te blochează, rămîi înmărmurit de urîtul desăvîrşit, răul strigător la CER la fel ca şi de frumosul splenbid, binele adevărat, naiv, pur ; dar în primul caz e rău şi de evitat, iar al doilea e bine cît mai de dorit permanent în vieţuire, trăirea noastră pe pămînt.
   Nicolae Steinhardt : "În faţa ticăloşiei ca şi a perfecţiunii, cuvintele devin inutile şi greoaie".
   Şi din această cauză răul şi urîtul au evoluat în lumea oamenilor conduşi cam permanent de instinctualitate şi inconştient, lipsa moralei şi a credinţei adevărate a cam dominat lumea de cînd e ea, izgonindu-L din mijlocul nostru.
   Astfel că amploarea întunericului, urîtului, nedreptăţii, răului a început să cuprindă lumea mai abitir din 325 şi e şi azi mai extinsă, lumea îşi cam dă seama azi de ceva că nu-i normal şi-s în căutări foarte diverse, dar nu-L nimeresc, nu-L simt îs prea învechiţi în lumescul nedrept şi deşănţat ce i-a cuprins, şi EL s-a cam săturat de noi, mai licăreşte o mică speranţă undeva.
   Da, trebuia  să fim lichidaţi ca fiinţare din lipsa respectului datorat LUI, dar se mai fac încă încercari acum, treziţi-vă, îndreptaţi-vă  în bine şi frumos curat, respectîndu-L!

Totuşi

   Degeaba avem internet, calculatoare ultra performante, robotizare, globalizarea informaţiei şi culturii, ştiinţa penetrează în toată lumea, dar îI refuzăm LUI adevărul ce-I sîntem datori de mii de ani o scăldăm ca la Ploieşti cam toţi, şi-L nemulţumim cu ignorarea SA, EL care-I responsabil de existenţa noastră aşa cum e acum.
   Herbert  George Wells : "Simplul progres ştiinţific neînsoţit de o concepţie spirituală echivalentă nu e suficient pentru fericirea omenirii".
   EL nu doreşte pentru început, să-L elogiem, ci să-I cerem iertare, şi să-L recunoaştem adevărat, corect cît ne pricepem, dar să încetăm a-L aproxima ca- n religiile lumii actuale, bolmojîndu-I identitatea Creatoare Unică Adevărată, nu toţi doar majorităţile nedrepte de pretutindeni, ce-L pun pe EL în situaţii grele de a le pedepsi la grămadă, cum s-a simţit în cîteva locuri în lume recent.
   LUI nu-I prea pasă chiar de nu-L recunoaştem integral cum E EL în Universul SĂU, încă necunoscut nouă, şi ne păsuieşte neînţelegerea de pînă acum, dar simţim doar că nu ne lasă să dobîndim noi cunoştinţe uneori în domenii tabu ale SALE, de nu-L respectăm cum vrea şi astfel ştiinţa rămîne şi a rămas în urmă din cauza ignorării LUI de către noi încă .
  Deci iar şi iar, bat monedă pe priceperea Sa adevărată, şi mîine 21 mai 2011, nedrepţii lumii îi serbează pe impostorii ce I-au ştirbit adevărul, minţind încă asupra SA, denaturîndu-I adevărul, creind o iluzie, creştinismul, în general, căruia i se închină şi azi mulţi neştiutori, ce plătesc pedepsele ce le merită necunoscîndu-L încă .
   Întunecimea lumii abătută din 325 ce încă persistă nefiresc ar trebui înlăturată de toţi drepţii existenţi pretutindeni şi să înceapă luminarea firească curată în EL a lumii actuale pentru că vine şi nu-L ştim corect pe Creatorul nostru Adevărat .

Influienţele?

   "Sufletul omenesc, bietul nostru suflet, cu care forţe mai mari ca el se joacă în voie şi-l duc cu încetul unde vor"(Leon Feuchtwanger).
   Posibil să fim la îndemîna unor forţe ce ne  cam dirijează cumva şi noi numai mimăm realitatea noastră ce o gîndim, vorbim şi o înfăptuim, simţim dar reacţiile-s altele, impuse de diriguitorii din umbră, noi marionetele încă şi trăim o viaţă ce e numai aparent a noastră, păpuşarii îs responsabili de ce trăim, cum trăim şi altele asemena legate de tot şi de toate.
   O fi ceva, dar nu cred că e definitoriu trăirea pe pămînt a omului aşa ne lăsat în pace de extra-puteri magnifice, invizibile ce ne hibnotizează din cînd în cînd în esenţiale treburi ce nu ne privesc încă, neînţelegînd totul pe pămînt deocamdată, şi bîjbîim cam în neştire de cînd fiinţăm, evoluăm în nişte parametri ce nu-i simţim încă, alţii din afara sistemului uman ne ştiu aprecia, noi încă nu.
   Da, am ceva argumente pro, dintotdeauna de cînd mă ştiu eu, nu ştiu  alţii cum simt, am avut vaga impresie că-s cumva mai ne folosit pe cît aş fi de pregătit, nu ştiu cum, dar asta cu foarte mulţi ani în urmă, ulterior am intrat în malaxorul normalităţii, firescului, poate hibnozei colective?
   Sînt recuperat de EL de peste 4 ani şi învăţ sub imboldul SĂU, cam nu prea lăsat să-mi fac chiar de cap, după cum simt uneori, încă-s uneori altoit bine, şi mă trezesc şi repede caut să mă-ndrept, urmîndu-L, de mult simt că se coace ceva la un nivel ce nu-l ştim încă toţi, eu îs pe post de transmiţător a ceva încă ce va fi în curînd, dar vă pregătesc oarecum, nu vă impun nimic, făceţi ce încă puteţi, cum vă taie capul. Suze, nu am voie, v-am lăsat cîteva ore, e destul, nu cum vă taie capul, ci cum vrea EL, şi EL vrea îndreptarea în societate, şi să-L respectaţi corect cum doreşte numai EL, e greu e uşor, asta E.

Numai

   Tumultul trăirilor vieţii e prea complicat pentru a putea fi împărţiţi inşii în numai curaţi şi numai murdari, te poartă viaţa prin diferite sfere de influenţă neprezăzute şi te complaci vrei nu vrei unor n situaţii rînduite de neprevăzutul uman, azi e şi mai amestecată trăirea în lumescul acesta neserios, nedrept şi dezlînat, şi te pătezi fără să bagi de seamă, cînd te uiţi în oglinda sufletului tău nu te recunoşti, cît eşti de schimba în rău ori bine ar fi în bine.
   Lion Feuchtwanger : "ştie prea bine că viaţa nu e niciodată atît de clară şi că oamenii cei mai nedreptăţiţi nu vin, nu pot veni absolut curaţi în faţa călăilor lor...un om merită să fie admirat chiar  dacă nu e un exemplu perfect al tuturor virtuţilor".
   E foarte greu să te ştii ori ori, chiar singur la un moment de răscruce cautînd să te defineşti, şi constaţi că nu prea ştii ce hram porţi cu adevărat, şi de vrei îndreptarea să o porneşti cumva îţi e foarte greu fără un sprijin ferm, adevărat şi să te smulgi efectiv din inerţia în care eşti purtat prin lume, e un efort pentru o nouă viaţă, pentru un nou început, se poate să vrei de poţi să te renaşti în noi termeni de trăire, va fi o luptă cu sinele şi cîte şi mai cîte.
   Lupta cu tine pentru a te schimba e una, dar e şi lupta inegală cu firescul mediului care de nu l-ai părăsit te va duşmăni mai continuu, împiedicîndu-te mai mereu să te schimbi, cumva trebuie să te izolezi de unele influienţe pentru a reuşi, altfel poţi rata ţelul tău, oricare ar fi.

Iluzie

  Iluzie e să consideri autenticul inconştient,doar de nestăpînit-instinctual, animalic la cei imorali cu desăvîrşire, dar şi acolo simţind realitatea umană înconjurătoare, nu-s cu totul instinctuali, gîndind niţel uneori mai săvîrşesc binele copiind unele văzute la alţii, ca şi primatele cumva, "a situa tot autenticul în inconştienţă e o himeră, dar a interzice inconştientul e o iluzie"(Julien Benda).
   Inconştientul nu-l poţi total subordona, decît în mică măsură, printr- o educaţie deosebită, echilibrat, într-o luptă internă cu eul, înfrînîndu-te permanent, stăpînirea pornirilor umane fireşti, tinzînd spre înălţătoare culmi poate spirituale, realitatea gîndirii corecte, adevărate, voind atingerea uneia din extremele existenţei desăvîrşite, obţinînd doar foarte înguste specializări în bine ori rău, datorită fiinţei noastre limitate, firesc neputincioase, în fine, datorită inconştientului şi instinctualităţii înăscute.

Claritatea

   Claritatea nu e superficială cînd se refecă la istoria umană mai ales cînd e împletită cu cea spirituală, mai abitir trebuie adîncită clarificarea acelor urme ce ne vor lumina ce avem de făcut azi, pentru a ne descurca în lumescul, dezmăţul, neseriozitatea, nedreptatea ce ne-nconjoară dominîndu-ne cu neruşinare, "dilema claritate- întunecime"(Nicolae Steihardt).
   Adevărul gol goluţ îi supără pe aşa zişii mistici, nişte închipuiţi, ce-i tolerăm încă noi; adevărurile descoperite acum 20 de ani de cercetătorii şi arheologii istraeliţi şi în care în mod deosebit rămăşiţele pămînteşti ale întregii familii a lui Isus, ar fi luminat lumea întreagă cu privire la înscenarea romană de acum cam bine cunoscută, dar trecută sub tăcere de nedreptatea strigătoare la CER.
   Acei cercetători nu trebuiau opriţi de creştinătate de era corectă, dar le era frică de adevăr, şi astfel arheologii au trebuit să-şi sisteze cercetările şi-n grabă să camufleze adevărul şi să lase minciuna dominantă încă azi în lume şi azi prostindu-ne creştinătatea deşănţată, aiurită, dementă cu minciuni grosolane, dînd astfel frîu liber speculaţiilor .          "Poţi cerceta lumi cît de obscure, totul e să tratezi problema cu claritate....Superficial e numai cînd se ocupă de chestiuni neînsemnate"(Julien Benda).
  Astfel se zice cu "dovezi" că Isus nu ar fi urmaşul lui Iosif ci a unui soldat violator roman, nu încă prostia gogonată creştină ce de peste o mie de ani ni se serveşte cu dezmăţ, vai de ei, şi de cei ce-i mai încă cred, trebuiau lăsaţi să-şi facă treaba cercetători, şi grabnic trebuie reluat demersul aflării adevărului foarte necesar întregii lumii, şi astfel să-L căutăm în pace.
   Istoria SA mult falsificată ar fi degrabă reabilitată şi astfel uşuraţi, ne vom putea apropia de UNICUL Dumnezeu, CREATORUL nostru, luminîndu-ne şi-n viitor îndreptaţi numai cu EL

Datoria

   Ai şi cerinţe în viaţă ce n-ai prea auzit de ele, fiind cumva mai retras în lumea numerelor mari, şi ţi se cer eforturi susţinute într-un domeniu necunoscut, şi nici apropiaţii nu te ajută ci te încurcă, neînţelegîndu-L, e un traseu cu învăţăminte multiple, noi, înalt profesionale dar nu de pe aici ci din alte zări ce se încumetă a fi implementate cumva omenirii, "nimic nu se poate realiza fără de participarea la dar" (Germaine Lemaire).
   Cînd ratezi cîte ceva, reiei totul, ori măcar îmbunătăţeşti făptuirea, învăţînd din mers alături de vieţuirea normală între oameni, şi de se poate neştuit  decît de un foarte restrîns  număr de "apropiaţi", ce nu te-nţeleg deloc, dar te acceptă ca pe ceva nefiresc, dar cîte se-ntîmpă azi în lume, e loc şi de experimentul tău neconvenţional, încă.
   Nu-i loc de eşec, nu se cunoaşte acest cuvînt în tematica urmată, şi încă cît va fi nevoie, îndrumarea-I înaltă şi distantă oarecum, te simţi acum încă în termenii, parametri proiectaţi, cu toate că simţi uneori că eşti şi urmărit pe drumul pe care-l urmezi, nou şi pentru EL, cred, sînt şi instrucţiuni scrise dar în alţi termeni, ce trebuie corectaţi permanent, după traseul nou, "nesimţirea...: trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită"(Rudyard Kipling şi Nicolae Steinhardt).
   "Care-şi caută împlinirea independent de împrejurări şi pentru aceasta au nevoie de a se izola de încălcările meschinăriei şi de insidioasele atacuri ale frecuşului zilnic cu urîtul şi răul. Circumstanţele neprielnice, ...le va considera ca pe o provocare la duel"(Alain=Emile-Auguste Chartier).
   Experienţele pe propria piele le ai de învăţătură, aşa de nou e traseul vechi, uitat poate nu ştiu încă, învăţ, şi ajutorul uman foarte necesar, sprijin cumva, nu-l primesc decît de foarte curînd din partea unui neiniţiat mai de loc, dar totuşi înţelegător în ale temei dar, şi cu o oarecare rîvnă, cred, pentru că traseul are şi căi mai uluitoare lumii noastre limitate.

Izolat

   Mi-a ajuns şi mie urîtul, răul, mizeria ce mă împresurau cumva, şi caut şi la îndemnul LUI să-mi reduc la maxim recepţiile mass mediei, caut şi-n rest cu lumea o oarecare izolare cumva, totuşi vreau să ştiu ce-i de ştiut normal să fiu informat corect, nu dezinformat.
   Marcel Jouhandeau : "Nesimţirea, nespus mai bine decît nepăsarea, evocă situaţia deconectării de relele şi de sluţeniile, de imbecilităţile şi mîrşăviile care nu mai izbutesc să te atingă".
   Izolat oarecum de lume caut să mă apropii de EL cum pot, şi EL mă-ndrumă cumva cît pot şi eu pricepe, ştiu că uneori e drastic cu mine în măsuri obligatorii, pentru a nu-I mai greşi din nou, mai am de învăţat şi cam zilnic primesc noi informaţii despre cum să devin credinciosul SĂU, ceea ce vă doresc şi vouă să-L simţiţi pentru a vă fi bine în siguranţă deplină.

Respectîndu-L

   Ieri am postat ceva ce a fost şters, nu ştiu cum dar nu mai e, cred că I-am greşit cumva, aşa că reiau dar caut să nu-I mai greşesc, şi va fi astfel : Deci joi 12 mai 2011 la Radio România actualităţi dimineaţă, la emisiunea lui Carol Mălinescu,  zicea despre cei ce-I aduc mulţumiri materiale, în podoabe, bijuterii în special după ce reuşesc într-o realizare, ori  scapă de o pedeapsă de la EL :boli, ce trebuie grele operaţii ce reuşesc, ori cam aşa ceva.
   Deci o mulţumire cu valoare materială, la care eu am replicat în postare ieri, că EL caută numai mulţumiri spirituale nu  materiale, şi nu-i aşa, EL vrea tot ce crezi că-I datorezi din inimă, că aşa vrei tu la un moment dat şi asta e, şi nu se discută, deci îI greşisem cumva, mai greşesc ştiindu-L cred poate nu-I greşesc iar, mai bine decît mulţi din lume şi îs cam intolerant cu cei ce nu-L respectă cum ar trebui, după mine.
   El doreşte îndreptarea noastră, moralizarea noastră în lume. şi să-L respectăm, numai cînd nu-L ştim, cu EL în gînd singuri fără interpuşi şi ne aşteaptă pe toţi fără deosebire cumva, să-L aflăm şi îndreptaţi, respectîndu-L să începem a-L crede cît mai bine şi-n comuniune cu EL să refacem lumea în bine şi-n dreptatea tuturor, în primul rînd cred a LUI în lumea oamenilor.

Izbînda

   Realizarea, poate a vieţii tale, în care-ţi pui mult suflet, efort, preocupare, chiar de nu-ţi merg toate cum ai dori, mai şi patinezi uneori, dar nu te laşi învins de cîte şi mai cîte greutăţi cu n cauze, şi-ţi vezi de drum, un drum deosebit, poate unic între celelalte, e al tău, şi eşti mîndru, te simţi şi ajutat şi e ceva deosebit, şi chiar de uneori te-npotmoleşti niţel, o iei din nou, orişicînd e nevoie pentru a te afirma în ţelul tău categoric cumva.
   Să nu cutezi vreodată nici în glumă să-ţi ei în derîdere chiar parţiala izbîndă, de nu ai reuşit că-i greu încă, să o finalizezi deplin, poate nici nu ştii cum e reuşita, "autorului îi este permis să ia totul în rîs: oameni, viaţa, societatea, instituţiile, pe el însuşi, ideile. Realizarea însă e nevoie s-o ia în serios. Operaţia magică la care de bună voia lui a recurs, trebuie s-o respecte. E singurul lucru de care nu poate să rîdă"(Nicolae Steinhardt).
   Se-ntîmplă uneori inspiraţia să-ţi fie servită şi atunci te agăţi cum poţi, mai înveţi şi din mers cum să o definitivezi,. cizelezi, corectezi, asamblezi, compui după cerinţele înaltei închipuiri ce va deveni realitate cu timpul pe care nici n-o cunoşti încă, dar te vei obişnui, nu te lasă inspiraţia, pornirea ideală.
   Uneori mai ştii şi pe alţii care încearcă aceleaşi izbînzi, să nu-i înfruţi, ci împreună să încercăm de se poate cumva să ne completăm  reciproc avantajos, susţinîndu-ne în făurirea finală, important e să participi cu interes adevărat şi să nu abandonezi vreodată năzuinţa ta înaltă.

Înţelegerea

   Trecutul LUI, istoria SA, concepţia celor ce-L respectă nu se pot lua prea în serios după acele episoade scurte care se potrivesc, care-s reale din trecutul SĂU printre oamenii vechi ai pămîntului, pentru că noi am evoluat mult, iar EL şi Lumea SA şi mai mult, de neimaginat pentru noi acuma.
   Jean Cocteau : "putem reface trecutul, dar nu făcînd cu totul abstracţie de trecerea timpului şi de noul nostru punct de vedere ; de fiecare dată, perspectiva  temporară este alta".
   Nici atunci omul nu şi-L explica şi se temea, îL evita şi de aceea aproximîndu-L, supraevaluîndu-L după pricepera limitată a timpului acum mii de ani în urmă, relatările scrise ce le avem cam de atunci sînt simple speculaţii, ce EL mi-a transmis că nu-L reprezintă decît ici şi colo, omul neputînd fără ajutorul SĂU să afle adevărul acelor timpuri.
   Supărat de neînţelegerea, dar şi de persistenţa încăpăţinată în nepriceperea corectă a SA, EL doreşte trezirea noastră doar în bine, şi să-L ştim corect, adevărat, E foarte schimbat de ce-L aproximăm noi în neştire de mii de ani, şi mai abitir de curînd, vîrîndu-I în Lumea LUI cîţi morţi, aşa zişi sfinţi, nişte bieţi obişnuiţi ai lumii trecute, creind bazaconii pe care EL nu le mai vrea a le ignora acuma, ci schimbarea firească.
   Nu doresc Doamne să înregistrăm un nou eşec, ca-n trecutele şi mai recentele vremi cu poporul TĂU, ori mai recentul episod de la noi cu Petrache Lupu, ci să căutăm cumva să ne adaptăm mai mult noi, pentru că nu TE cunoaştem deloc, şi TU să ne-ndrumi înţelegerea TA .Noi trebuie doar să ne-ndreptăm firesc şi aşteptîndu-TE, cu respectul cuvenit doar ŢIE.

Pregătire sinceră

   Nu mai merge mult să umblăm cu cioara vopsită, zicînd că-i papagal, îndată ne vom lămuri cum stăm, pentru că mulţi nici nu mai ştiu cum îi cheamă aşa de schimbaţi au devenit în rău, urît şi-n nedreptate, încît de i se arată o oglindă curată ideală ca-n Albă ca zăpada..., se vor cutremura de imaginea hîdă ce o văd, şi nu s-ar recunoaşte.
    "Cînd situaţiile ajung la limită şi nu mai e de şagă, cînd fiecare trebuie să-şi spună numele şi ce hram poartă"(Nicolae Steinhardt), cam aşa se apropie clipa teoretic ştiută, presimţită, prezisă, în clipa aceea ne vom trezi uluiţi, că nu sîntem încă pregătiţi să-L aflăm, cu adevărat pe Adevăratul Dumnezeu Atotputernic Creatorul Universului, Domnul Oştirilor Cereşti, Tatăl nostru, EL Însuşi, nu făcături false imaginate de nedrepţii lumii ;  încă am mai avea nevoie de o rezervă de timp să ne dezmeticim.
    Timpul acelei trezirii a început oameni buni, semnele, scuturăturile, ce ne pedepsesc cumplit ici şi colo nu-s de florile mărului, ci ca să renunţaţi la florile răului, urîtului, nedreptăţilor din voi, şi să-L aşteptaţi schimbaţi în bine, ca să se bucure şi EL de lumea creată de EL acum multe mii de ani, a-ţi auzit?!
    EL ne ştie ce plătim pe fiecare, dar se cade a începe să ne-ndreptăm, măcar cîte puţin, cîte puţin în fiecare zi, şi vom simţi că nu mai sîntem pedepsiţi, şi ne va mege altfel viaţa, rodirea, năzuinţele adevărate, curate, drepte, frumoase, desăvîrşite în binele tuturor .
    Se simte venirea LUI, curaj adevărat în bine, ne trebuie să înfăptuim îndreptarea tuturor, unii mai dotaţi de la EL, au început pregătirile întîmpinării LUI, noi ăştelalţi, trebuie să ne-ndreptăm în lume şi-n faţa LUI, măcar cît vom putea pînă ne vom da seama, mai bine, de venirea Sa, finalizînd îndreptarea ce ne-o va cere, dar să dăm dovadă că-L respectăm şi aşteptăm cu bine cît de cît măcar în ceasul al -12- lea, care e acuma început .

Sexul

   Poţi fi apreciat de EL prin felul cum treci prin viaţă şi sub aspect sexual, înfrînat, timorat fiind de o lipsă de curaj, nefiind pornit atît de năvalnic încît greşind faţă de corpul tău, ce-i templul sufletului, ce-I parte din EL, şi astfel printr-o neputinţă, reţinere înnăscută să-L mulţumeşti şi să fii apreciat cumva bine de EL în viitoarele conlucrări cu EL.
   "O biată vietate sexuală pe care nimic n-o poate scoate din condiţia ei"(Sigmund Freud) : "în sexualitate vede garanţia inferiorităţii omului, în veci sortit să nu se poată avînta mai sus", moralitatea, credinţa în ultimă instanţă te obligă să-ţi revii a fi om cu capul pe umeri, şi e altfel, greu dar te iei cu altele mai acătării, şi trece hopul pornirilor spre dezmăţ neînfrînat.
   Slăbiciunea trebuie cumva amăgită, amînată niţel doar nu te conduce ... ci raţiunea, gîndirea, şi de-I mai acorzi şi LUI un strop de îndatorare, recunoştinţă îţi va trece şi revii mulţumit că ai reuşit un bine pentru tine spiritual.
   EL ştie că-n general tinerii nu-L apreciază, şi nu-L respectă, pentru că nu-s educaţi în a-L şti măcar corect, şi de asta se fac atîtea geşeli plătite în anii ce urmează în cursul vieţii, neechilibrate cîndva, totul se plăteşte aici pe pămînt, şi suferi tu şi ai tăi pentru tine, ori tu pentru ei, nimic nu duci dincolo decît iluzii, aşteptări nejustificate, pentru că EL are alte legi în vigoare nu cele care-s aproximate de nedrepţii lumii în cam toate domeniile, chiar şi ale spiritualităţii ne ştiute cum e cerinţa LUI.
   Greşelile admise de EL în general îs cele ce nu se referă la cele cu corpul, îs de neconceput şi cele mai greu plătite în faţa SA, aşa că gîndiţi-vă de multe ori înainte de a-I greşi în acest domeniu al trupului-templu ce vi la încredinţat spre păstrare cît mai curat folosit, fără să-l spurcaţi cumva, cînd treceţi dincolo, îL vrea curat, cum vi la dat, părinţilor şi voi răspunde-ţi, nu scăpaţi, deci atenţie nemărginită.

Încercări

   Un mare semn de întrebare, vechi, i-am aflat adineauri, răspunsul, pe undeva lumea îl cam ştia dar eu, nu mi-l explicam, EL cînd vrea cumva să-ţi atragă atenţia asupra-I, şi tu eşti preocupat cu alte treburi, îţi ascunde ceva ce-ţi era oarecum la îndemînă nu demult, şi nu-l mai afli, şi te laşi păgubaş cumva după o oarecare căutare, şi-ţi zici în gînd : necuratul e de vină, am greşit, scuze, necurat e mortul şi cei ce-l ating cumva, slujitorii LUI, îs îngeri cu diferite îndeletniciri la dispoziţia SA.
   Se poate să fie şi din slujbaşii Satanei, oricum toţi indiferent de cine aparţin din CER, îs subordonaţi LUI, şi nu-I crîcnesc defel, în faţa LUI e disciplină, nu ca pe pămîntul nedrepţilor oameni, aşa că ţi se atrage atenţia, să I te adresezi, pentru aţi recupera pierderea temporară, şi de eşti pe fază cum vrea EL, găseşti repede obiectul ascuns vedere-i tale, de nu mai tîrziu, dar ai ratat o ocazie de aţi face legătura inexistentă cu EL, ori de ai o legătură cu EL, vrea încă ceva de la tine ugent atunci, şi ştii ce-i de făcut, e simplu.
   Vă doresc să fiţi în legătură cu EL ca şi mine, cel puţin, mai ales că acum, v-am dezvăluit o portiţă ce EL o deschide provocîndu-vă des pe fiecare, ar fi bine să nu-I întoarce-ţi spatele, şi să luaţi legătura în gînd cu EL, cu prima ocazie, după ce va atenţionat astfel cum am primit şi eu, şi voi atenţionări de la EL, purtaţi-vă echilibrat cu felul  reacţiei faţă de EL, orice ar fi.
   El nu doreşte să vă mai pedepsească, ci să-L căutaţi grabnic în gînd cu EL, numai tu cu EL, în singurătatea ta, şi vei începe o nouă viaţă de data asta mulţumită, şi fără pedepse, ci urmîndu-L, ve-i consatata ce-i de făcut, EL te va îndruma, numai atenţia mărită, răbdare, echilibru, şi să-L urmezi, va fi altfel nu ca-n lume, ucenicie la EL.

Osama bin Laden

   Da, vroiam să-mi exprim cumva în stilul meu părerea despre sfîrşitul lui bin Laden, şi cum văd şi altele din lume acum după..., dar mi-a interzis cumva şi mă opresc, nu prea înţeleg încă, o fi că prea avea mîinile pătate cu sînge şi LUI nu-I plac asenea inşi, voi afla mai încolo, am să caut să vă ţin la curent cumva.

Azi la radio

   Azi la radio România actualităţi, la emisiunea credinţei, a fost despre necesitatea ţinerii legăturii cu EL, pentru a avea îndeplinite cerinţele vieţii normale în ziua de azi, fără pedepse, absolut de loc zic şi eu de-L respecţi şi nu-I ieşi din cerinţele LUI pe care le simţi cumva foarte bine, EL nu te lasă de izbelişte, cum cred unii.
   Rugîndu-te se specifica acolo, dar nu-i tocmai aşa, EL doreşte în primul rînd să te-ndrepţi din comportamentul nedrept  cel avea-i, să-L ştii corect, să-L respecţi, şi de se poate să-L şi crezi, e ceva deosebit în realizarea ta proiectată în lume, pe urmă rugăminţile de-s primite depinde de mulţi factori nu aşa la întîmplare, pentru că rugători sînt mulţi dar şi din rîndul lor de asemenea sînt şi unii pedepsiţi în continuare.
    Deci sînt nişte paşi de făcut înspre EL, nu aşa hodoronc-tronc, eu mă rog şi gata îmi îndeplinesc astfel ce-I datorez LUI, e mare eroare, şi-s în zadar rugăminţile, după cum am scris mai sus, eu caut să-I mulţumesc întîi, să-L apreciez cum mă pricep în Lumea SA, să-mi recunosc greşelile, şi-mi cer iertare, dar mai bine ar fi să nu-I greşesc absolut de loc.
    Şi numai la urmă şi foarte pe scurt şi concis, amintite în trecere-s repede nevoile mele şi ale apropiaţilor mei, pentru că EL le ştie mai bine şi le anticipează cum nu vă-nchipuiţi, şi nu vrea preştiute texte pe de rost, repetate după alţii, ci ale tale proprii gînduri cum te pricepi, care te reprezintă corect, căzneşte-te niţel e doar pentru Creatorul nostru, nu la oricine, la nimereală, în grabă, cu gîndul-n căruţă, dus cu sorcova, ci gîndindu-te la EL şi la tine în legătură cu EL.
   Sînt şi unele aspecte particulare ce ţi le cere, le vei afla cumva precis, poate lumea nu-i de acord cu ele, pentru că-ţi schimbi comportamentul cumva, nu te sinchisi, ei nu-L respectă şi plătesc şi poate-s invidioşi, nedrepţi şi cîte şi mai cîte, numai EL le ştie, tu poate nu încă.
 

Sensuri

   Preocupare mult dorită, trăită intens cu mare bucurie în deplină libertate în gîndire, vorbe şi fapte, simţită a fi susţinută cum doreşti şi de alţii : o fi fericirea.
   Menţinerea însufleţirii primite de la EL, cu aportul înfiinţării-îngrijirii altora ca tine şi a parametrilor planetei LUI, încercînd continuu să te-nţelegi de la trezirea în bine urmîndu-L chiar şi după despărţirea de nefiinţa pămînteană, în circuitul SĂU : o fi viaţa şi după trecerea-continuarea(moartea trupului).
   Trăiri inconştiente ale materialităţii şi imaterialităţii realităţii înconjurătoare de care uneori sîntem conştienţi numai noi . posibil rostul între realitate şi vis.
   Enigmele propuse de TOTUL în dezvoltarea şi dezbaterea ta, posibil unice şi nepricepute nici de tine pînă la EL : e o cale căutată încă.

Dincolo de bine şi rău

El e totul, dincolo de bine si rau. E drept si Dur, inflexibil, doar de exista avocati ai parti vinovate apropiati de EL, si sa se mai gindeasca, rasgindeasca. EL e şi rau de-I greşim tare,  vezi razboaele, distrugerile de orice fel, molimile de ne oprit. Si e foarte bun si intelegator, foarte rabdator , de ajutor, chiar uneori exagerat de intelegator, si prevazator. ASA e EL şi şi, FETELE unei SUPER entitati
de nenteles de noi, si nici nu-si prea face probleme sa-L intelegem total . Din cauza asta EL alimentind confuzia in lume si nu-I prea cunoscut, respectat şi chiar înlocuit cu diverşi impostori, travestiţi în dumnezei. 
   Cît de curînd vom cunoaşte lumea cea adevărată a LUI.

Speranţa

   Trebuie să gîndeşti şi să te comporţi, poate mai rar şi să vorbeşti, de vrei să izbîndeşti în ceva ce-i foarte greu de unul singur, chiar de crezi cu tărie în final, mai ales că nu-ţi vine cam nimeni omeneşte îm întîmpinare ci numai împotrivire concertată ori răzleaţă, căreea nu i te poţi sustrage cam niciodată, fiind cam cunoscut în dorinţa ta.
   Să-ţi pui în gînd(vorbe) şi-n fapte ceva şi să nu cedezi niciodată, pentru că iniţierea-i deosebită, şi ţi se adresează  cam stăruitor oarecum, de-i greu mai şi o pauză de repoziţionare, dar tot înainte orice ar fi, mai ales că-i ţel înalt.
   Cînd ceilalţi l-au abandonat demult şi unii nici nu-l întrezăresc, şi se complac unui rău care odinioară i s-au înpotrivit amarnic, dar degeaba, ia învins şi acuma-i cîntă-n strună, crezîndu-l pe nefiresc. "Atotşiutorii" aceea şi nu de ieri de azi ci de foarte multă vreme, astfel că urmaşii lor numa-i urmează neabătut pe nedrepţii înaintaşi, făurind o eroare grosolană, căreia şi istoricii i se împotrivesc, dar struţul e cu capu-n nisip.
    Se mai fac ameliorări pe ici pe colo, cîrpeli de ochii lumii, fardări pe o făcătură, dar să nu cauţi "suferinţa"-neîmplinirea de acum să o răzbuni cîndva, pentru că-i prea veche nedreptatea şi s-a obişnuit lumea cu ea şi-s nevinovaţi cumva pentru că asta o fi programarea lumii, preconizată de EL, dar va urma izbînda firească.

Slujba

   Depinde acum în slujba cui te consideri că eşti, totul se rezumă la morală, poţi îndeplini funcţii deferite după pregătire şi în realitate să-ţi faci de cap în interese proprii. Cel mai bine ar fi să-ţi placă ce faci, cu dăruire, cu pricepere, nu ca o corvoadă, pentru asemenea îndeletniciri, lasă-te, vor fi alţii mai îndreptăţiţi ca tine, "acele cauze lumeşti care implică angajarea esenţelor şi dau cuvintelor prilejul  de a se adeveri"(Nicolae Steihardt).
   Sînt unii parcă făcuţi anume pentru anumite îndeletniciri, indiferent de pregătire, şi aceia trebuie grabnic să fie ajutaţi corect în acele priceperi pentru că le vor îndeplini mai bine ca oricare, şi să fie ajutaţi eventual încurajaţi nu faultaţi cum se obişnuieşte pe la noi nedrepţii, "căci profesiunile (şi, printre ele cea de om) nu sînt autentice şi eventual, nobile prin ele înşele, le brevetează şi, eventual, le ridică, felul cum sînt exercitate"(Nicolae Steinhardt).
   În fruntea tuturor instituţiilor trebuie promovaţi oameni destoinici care să simtă în totalitate nevoile acelei organizări pentru a-şi îndeplini funcţiile ce i se cad, şi numai aceea să-şi facă şi vadă de treburi, astfel : "omul politic trebuie să fie pildă şi curaj pentru ţara lui, guvernanţii se cade să poarte răspunderea actelor lor, e un  alt principiu rămas adesea pustiu ; formula -preotul e păstorul turmei sale- e o simplă formulă, conducătorul spiritual nu trebuie să trăiască altfel decît enoriaşii lui"(Nicolae Steinhardt).
   Se cade slujbaşii spirituali să şi-L apropie întîi pe EL şi pe urmă să-şi urmeze îndeletnicirea care zic că şi-au ales-o, de n-au chemare îs în mare eroare, mai ales în acest domeniu atît de înălţător prin fire, preocuparea pentru respectarea LUI e înainte de toate esenţa vieţii lor.

Edificiile

   Realizări lumeşti cu bun-simţ concepute spre îmbunătăţirea, moralizarea, edificarea noastră în firescul omenesc al cumsecădeniei, al prosperităţii fiecăruia fără deosebire între membri societăţii, chiar şi spirituală, e nevoie uneori să le sprijinim cînd sînt ca acum în pericol de pierdere a identităţii lor fireşti, şi componenţii lor zburătăciţi nefiresc spre alte zări.
   "Cu prilejul lor ne alegem, ne hotărîm, ne agonisim partea...aceste aşezări lumeşti ...să le ducă spre mai bine, pentru ele...merită să te jertfeşti...lua în serios, foarte în serios, rosturile şi treburile lumeşti"(Nicolae Steinhardt).
    Acele edificii omeneşti ce te pregătesc şi te susţin înspre îmbunătăţirea, moralizarea ce înfrînge animalitatea fiecăruia din noi, curăţindu-ne chiar şi spiritual uneori cam rar, pentru că mizeria, minciuna au întoxicat, fugărindu-L pe EL din orizontul de aşteptare firesc al fiecăruia, cunoaşterea Sa fiind acum un dat al fiecăruia, mai legat de curajul şi independenţa insului în faţa nedreptăţii lumeşti în expansiune.
    Să susţinem îndreptarea cumsecade a acelor trebuincioase rostuiri umane pentru generaţii încă necunoscătoare a moralei, echilibrului ce EL îl doreşte în lumea actuală, şi ulterior să-L respectăm cum vrea EL înspre edificarea noii lumii ce EL o va învăţa.