Se afișează postările cu eticheta credinţa ce ne ocroteşte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credinţa ce ne ocroteşte. Afișați toate postările

duminică, 22 mai 2011

Fundamental

   Te dezarmează, te uluieşte, te blochează, rămîi înmărmurit de urîtul desăvîrşit, răul strigător la CER la fel ca şi de frumosul splenbid, binele adevărat, naiv, pur ; dar în primul caz e rău şi de evitat, iar al doilea e bine cît mai de dorit permanent în vieţuire, trăirea noastră pe pămînt.
   Nicolae Steinhardt : "În faţa ticăloşiei ca şi a perfecţiunii, cuvintele devin inutile şi greoaie".
   Şi din această cauză răul şi urîtul au evoluat în lumea oamenilor conduşi cam permanent de instinctualitate şi inconştient, lipsa moralei şi a credinţei adevărate a cam dominat lumea de cînd e ea, izgonindu-L din mijlocul nostru.
   Astfel că amploarea întunericului, urîtului, nedreptăţii, răului a început să cuprindă lumea mai abitir din 325 şi e şi azi mai extinsă, lumea îşi cam dă seama azi de ceva că nu-i normal şi-s în căutări foarte diverse, dar nu-L nimeresc, nu-L simt îs prea învechiţi în lumescul nedrept şi deşănţat ce i-a cuprins, şi EL s-a cam săturat de noi, mai licăreşte o mică speranţă undeva.
   Da, trebuia  să fim lichidaţi ca fiinţare din lipsa respectului datorat LUI, dar se mai fac încă încercari acum, treziţi-vă, îndreptaţi-vă  în bine şi frumos curat, respectîndu-L!