2996.Mare libertate de acțiune doar cu dreptate bună

  Nu-și cunoaște omenirea dușmanul, îl vede-n oricine i se împotrivește pornirilor ei nedrepte. Cu toții la un loc într-o horă a neputinței de a fi cum trebuie în fața LUI și-ntre noi. Ci doar moralizați cu binele în față mereu, evident cu EL în gînd, urmîndu-L. Într-o dezvoltare ce-o vom afla din mersul căi de urmat, nu bezmetici și fără EL ca azi.
  Să ne împotrivim răului ori în ce formă ar fi, să nu-i admitem nici un pic demersurile. Chiar naivitatea prostiei uneori începătoare, trebuie grabnic curmată. Că ni se dă o mare libertate de acțiune, doar să fim drepți și cu dreptate bună corectă. Să ne îmbunătățim viața mereu în lume cît vom fi, demni și știindu-L corect  Cine E.
  Că azi nedreptatea ce I se face e așa perversă, prefăcută, închipuită fără EL. Și EL o vreme i-o mai tolerat pornirile ce nu-L vizau decît vag și dosindu-L că nu vroia. Ca lumea să-L cunoască cu adevărat din motive ce nu le voi dezbate acum.

2995.Umanitatea va fi un singur tot în schimbare

  Într-adevăr în unele nații EL o „găsit spijin” de lovire reciprocă-n unii și alții. Luîndu-și și ei porția pentru neascultea SA. E greu de colaborat cu Divinitatea, ne fiind încă acomodați deplin cum trebuie. Înstrăinarea și renegarea LUI cu acele încă actuale minciuni ce-L înlocuiesc. Ne țin departe de calea corectă și o vom duce-o destul de greu de nu ne îndreptăm, cumsecade.
  Între noi oamenii și cu știința LUI corectă, fără nici o greșeală în timp trebuie să ne desăvîrșim. Altfel va mai trece timp și necazuri, că-n final tot se va face ce vrea CER-ul. De vrem ori nu, tot vom fi nevoiți la cele ce-s programate de cînd lumea pe Pămînt. Cu luarea aminte și voință, acceptînd conducerea LUI, chiar de n-o pricepem încă.
  În vreme ne vom dezmetici și se va afla ceea ce ni-i necesar drumului de urmat cu toții. Întreaga umanitate va fi un singur tot de schimbarea promisă SUS și necunoscută jos.

2994.De data ceea fără aI mai greși deloc, înspre nou

  Degeaba ne tot chinuim să ne justificăm unii la alții și să căutăm vinovății în cazuri. De urgii ce-și provoacă unii altora oamenii între ei, doar ca să fie pedepsiții. Părăsiții din fața LUI, pentru grave ne luări în seamă a LUI și cerințelor SALE. Date omenirii dintotdeauna de CER după facerea lumii și știute, pricepute atunci. Și respectate o vreme, doar o vreme, că repede ulterior am început uitarea.
  Renegarea LUI și căutarea ca și acuma a cîte minciuni înlocuitoare LUI, supărîndu-L cumplit. De asta s-o și distanțat de noi oamenii o lungă vreme, doar cîțiva mai deosebiți. Acceptați de EL I se mai țineau aproape în acele vremuri, oarecum grele pe Pămînt. Cît încă va mai dura perioada de înstrăinare, vom constata încă un timp.
  Cînd va începe schimbarea, marea schimbare a noastră cu EL mai apropiat nouă. La toți, urmîndu-L, de data aceea fără ai mai greși deloc, înspre ce avem de îndeplinit.

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!

2992.Omul îi dator să se cunoască și-ntre oameni

  Interesul cu vremea ni se schimbă-n corect și cu bun-simț ne hotărîm să fim în toate cele. Nu că am vrea noi, ci așa-i ni-i dat și-l urmăm, se poate și prin altele ce nu le putem gîndi mereu liber. Tot așa după o revelație, ori cam așa ceva, ce te scutură tare, schimbîndu-te oarecum. Spirit și gîndire larg înțeleasă de tine însuți și față de restul ce ne înconjoară.
  De mai aproape ori de mai departe, eul, egoismul exagerat, neîmplinirea bună. Voința de schimbare cum trebuie, dacă și simți Divinitatea, e o treabă serioasă, demnă. Că nu-i prea pricepută, asta e, va fi cum se va putea atunci. Tu să te desăvîrșești cît poți, e de dorit mereu schimbîndu-ți interesul de ne recunoscut. Fiind uneori de cei din jur o vreme.
   Satisfacția curată, că-ți îndeplinești menirea e ceva deosebit și de progresat căutînd. Cu dreptate și rîvnă, chiar mai nepotolit, ci dibaci în confruntări pașnice. Pentru adevărul SĂU și al lumii, omului oricare-i dator să se cunoască și-ntre oameni.

2991.Micile victorii te bucură-n calea de urmat

  Să nu ne pierdem convingerea în omenesc și colaborarea strînsă între oamenii Pămîntului. Să nu alunecăm înspre anarhie și individualitatea dezechilibrată. Fiecare-i zeul său, nu, ci bunul-simț și  cu binele în față. Fără pofte de mărire, ci răbdători în fața LUI și știindu-ne treburile cumsecade. Educația la timp și responsabilă învingînd pornirile sincere de altfel, dar nedrepte.
  Slăbiciunile să ni le controlăm cu tărie și continuu, nu jalnici să ajungem, nefiresc. Lupta cu eul, uneori e îndelungată, ferindu-ne de influențele greșite, inumane. Rațiunea din noi și regulile bune, ce ne depășesc să le adoptăm hotărîți.
Autodepășirea, voința de îmbunătățire chiar dureroasă, asta e o vreme pînă dobîndim. Obișnuința adevărată, bună, corectă, demnă de oameni cumsecade.
  Micile victorii te bucură-n fața neputinței simțite amarnic, pînă la deplina împlinire. Mai e vreme de luptă și înfrînări, ce te edifică-n calea de urmat.

2990.Ce încă nu-s destul de mulți, știuți, încă-i loc

  Trebuie să ne obișnuim oare cu gîndul morții? Că mai bine nu ne-am fi născut în așa lume, ne la locul ei, unde-i nelegiuirea și Chiar EL nu-L știm bine. Nici EL pe noi, că ne pretinde dispariția să ne-o dorim, decît așa în nedreptate. Nu-i chip de îndreptare și nu de acuma recent ci de cînd lumea, nătîngi în nereguli. Complăcîndu-ne și-L nemulțumim în așa hal, că ne pretinde să nu ținem la viață.
  Cadoul SĂU nouă, de-L refuzăm, cum e asta?! Adică recunoaștem c-am pierdut lupta cu neputința de a fi oameni cu adevărat. Și EL cu cine înfăptuiește mărețul SĂU plan Divin ce-i din CER, conlucrînd în viitor. La un CE nu știm, e secret, dar cu cine? EL da, dar noi masa de modificat trăirile și îmbrăcat altă existență cu EL împreună, cîndva.
   Nu-I sîntem pe măsură, atunci care ni-i rostul? Că nu-i așa, eu am aflat, dar cei cu aceste scrieri vechi și încă actuale?! Ce ne intrigă pe unii și pe alții îi lasă să-și facă harachiri, ori cam așa ceva. Degeaba-i înlătură religiile din curtea lor, cine se cred? Că EL îi știe, așa-s dați, neputincioșii, ce încă nu-s destul de mulți încă-i loc, știuți de SUS.

2989. Deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite

  Repet : răul și binele ni-s date pe Pămînt să ne încercăm cu ele firea dată. Dintru început cu dreptatea și bun-simțul, cunoscîndu-L cît se poate de pornire în viață. Învățați doar de bine să știm, de rău niciodată, să nu-l luăm între noi, cu noi. E mai la îndemînă decît binele, ce-i mai firav, dar să ne obișnuim a uita de urît și rău. Constituindu-ne doar cu fapte bune și utile, chiar frumoase viața nu numai a noastră.
  Deci Divinitate ne-o hărăzit dintotdeauna să știm că există răul și binele. Construcții Divine, date omenirii să dea examene de comportare în diferite etape de dezvoltare. A lumii, mai cu binele mai cu răul să ne tot cunoaștem în fața LUI și a noastră. De ce sîntem în stare și s-o cam prins și lumea și EL de felul nostru de a fi. Destul de vulnerabili în fața răului și dezinteresați de binele nostru și al altora.
  În deveniri involuntare, de conjuncturi ne gîndite cu adevărat, imoralitatea și dreptatea. Mințită, ne-am dezobișnuit în timp că sîntem oameni cu frica LUI Dumnezeu. În așa lume încă-n puterile nedreptății.

2988.Încet se așează, nu se grăbește, nu știm binele

   La fel nu numai necazurile drastice arătate nouă, să ne puie în gardă îs. Ci și altele mai domoale, ca lipsirea de libertate pe nedrept, cînd se strîmbă o societate întreagă. E de gîndit imediat și să ne începem a îndrepta ca să nu ne ajungă atenționare și pe noi cumva. Pămîntul e rotund și se trece ușor de la una la alta, știți prea-informaților.
  Așa că vedeți ușor, ușor și la noi se mai pun lucrurile la punct, par accidentale unele. Suspect de accidentale, nu?! Răzbunări politice, nu? Și altele așa ca să fie la derută lumea luată într-o altă direcție atentă. Nu-i chiar așa, ci se îndreaptă, ne civilizăm încet, aliniindu-ne lumii în general corecte. Și-L interesează asta să fie peste tot, cum trebuie deocamdată cum ne pricepem mai bine.
  Lucrurile bune încet se așează, nu se grăbește, noi însă nu știm binele și-L căutăm. Degeaba nu-i vremea, cînd va fi vom afla.

2987.Atunci chiar e de pornit schimbarea bună imediat

  Nu ne dorim chiar și cei mai nedrepți dintre noi, cred vremuri aprige, de necazuri și nevoi nemăsurate. Urgii ce-n timp ne-o tot încercat și se mai petrec și azi pe ici pe colo, să nu-L pierdem din vedere. De tot și să ne revenim a fi cum trebuie, cerîndu-ne, îndreptarea între oameni și măcar să-L știm corect Cine E. Că vedem ce se petrece acolo în nevoi societatea respectivă încleștată de pedeapsă.
  Nu le reamintesc că le știți și voi, mereu prin mass media apar astfel de știri urîte. Îs căutate cu lumînarea, într-adevăr ne interesează dezastrul, dar să nu-l trăim noi, ci alții. De se poate e perfect, nedrepții ne jucăm cu propria viață, că toate-s cîte le vedem. Bune ori rele mai ales, pentru învățătură de minte, să ne vedem de cumințenie și aflarea LUI corectă.
  Că vedem ce pățesc unii și alții, cărora le-o venit timpul, ce numai SUS e știut. Noi doar îl constatăm nedumeriți, dar prin minte nu ne trece, îndreptarea de pus în planul fiecăruia. Cum consideră dar să nu se lase pe tînjală mult, că-L exasperăm și ne atenționează. Atunci chiar e de pornit a ne schimba drastic și imediat, în bine că-i de rău.

2986.Ne dă răgazuri de pace și liniște, ce par scurte

  Ne pedepsește lăsîndu-ne fără apărare, la voia influențelor pedepsitoare omului în încercările sale. De a fi cum vrea ne ținînd cont de EL și de îndreptarea între oameni. Ci de porniri violente contra bunului-simț, binelui și utilului în societățile omenești. Dezlînate, nedrepte, imorale, fără Dumnezeu Adevăratul, ci cîte închipuiri deșarte. Ce nu-L privesc și nici pe noi cei cu adevărat cu năzuințe de mai bine, urmîndu-L.
  Ne mai dă răgazuri de pace și liniște, doar om fi cuminți și să-L știm cumsecade. Și nu numai acuma ci și-n timp se tot perindă lungi vremi de necazuri și scurte. Așa ne par, de pauze de reașezare a treburilor cum ar trebui să fie și nu-s din vina noastră. Nedrepți, înrăiți și fără EL corect, ce mai încolo și-ncoace, necorespunzători de mult tare.
  Scuturîndu-ne doar om fi pe placul SĂU, e greu cu firea noastră nestatornică. Nedrepți, apucați din fire înspre rele și urîte fapte și vorbe. Și fără EL în mod corect cu adevărat cum trebuie, fără alte influențe nedrepte LUI și nouă.

2985.Și-i o piedică pînă ne va uni aceleași idealuri

  Nu stăpînim decît aparent o mică parte din ceea ce trebuie să știm. Că viețuim pe Pămînt, ne mai despart multe și mărunte pe unii de alții, conlucrarea-i încă în vedere. Nu pentru toți și-i o piedică pînă ne va uni aceleași idealuri de bine, util și frumos. Doar sub sceptrul SĂU, cînd va fi acea vreme, o vom afla-o atunci cu toții.
  Avîntați ne încredem și mai și ducem în eroare pe unii creduli și avem și realizări demne, adevărate. Dar e lipsă la apel bunu-simț și bunătatea între oameni și totu-i de paradă și irosire de vieți neînțelese deplin. Egoismul, ura, răutatea umană, intoleranța bună adevărată, numai față de rău și imoralitate. Cum ne-o dat Domnul să căutăm a fi, cît putem, cînd nu mai putem să-I cerem LUI ajutorul.
  De nu ni-L dă, ori nu știm ce-i de făcut, să ne învățăm cu răbdare în toate cele. Primind la timp răspunsul SĂU și să-L urmăm negreșit, altfel nu-i cale. Că-i greu de aflat o legătură cu EL, e de încercat măcar cu multă voință sinceră, demnă.

2984.Că altfel o vom mai bate-o pe loc astă omenire

  Credem că am luat în stăpînire Pămîntul, natura înconjurătoare, totul ni-i dezlegat. Doar că de EL nu știm mai nimica și-I Totul Concentrat, de care nu ținem cont și ne costă. Nu numai acele realizări ne sînt neîmplinite, dar și noi ca oameni șchiopătăm în deveniri. Rămînînd agățați care cum l-o prins vremea, unii mai acătării, alții mai la începuturi.
  Determinînd și oamenii în diferite moduri de viețuire, concretizate mai demni ca oameni ori ba. Bunul mers al conlucrării între noi e esențială viețuire pe Pămînt. Ori în ce stadiu de dezvoltare am fi, dar așa zburătăciți de cîte nedrepte porniri. Nu-i chip de măreția umană cu adevărat de înfăptuit, Întrajutorarea-i vis îndepărtat.
  E totuși o libertate de avut mereu în vedere tuturor să și-o aleagă după bunul plac. Cînd doresc în concordanță cu restul, dar de capul fiecăruia cu bun-simț, bine și cu EL în față. Că altfel o vom mai bate-o pe loc astă omenire mult și bine, ori mai rău.

2983.Spiritul conduce oriunde cu gîndire răzbătătoare

  Nici două idei nobile, curate, demne de omenirea ce-o formăm, nu sîntem în stare să avem. Să le urmăm, căznindu-ne dacă altfel nu-i cu putință, ne căzînd în nemernicia, ce se-ntinde azi. Ajungînd trupuri fără gîndire și spirit adevărat, responsabil, ci adormiți, purtați . Într-o trăire străină de felul cum trebuia să ajungem acuma, știindu-L corect și omenoși cu adevăratul bine.
  Între noi toți oamenii, fără deosebire, va mai trece vreme, dar spre asta ne îndreptăm. Vrem nu vrem în continuare, urmînd calea dată de CER și încă neștiută în așa nedreaptă lume. Fără EL și înstrăinați de bine și omenescul firii date omului din facere. Cu spirit al dreptății, bunului-simț și la binelui de vorbit și înfăptuit mereu cît trăim.
  Materialitatea în toate formele ei ne preocupă, uitînd datoria cu care am fost dați. Că spiritul conduce oriunde și-n CER și pe Pămînt cu gîndire răzbătătoare peste toate cele. Nevoi și griji învingător de-L știm și ne îmbunătățim vom fi.

2982.Înainte de a pune temelia corectă e Reabilitarea

  Cînd Dumnezeu dorește să ne părăsească, dezamăgindu-L în așa hal. Ne ia mințile și nații întregi înnebunite tratează restul lumii cu teroarea ce-o degajă. Prin diferite forme ce nu ne vin a crede că-s posibile între oamenii civilizați. Ori care doresc civilizarea și îndreptarea morală și binele, rămas gol. Speranțe goale și iluzii distruse, că nu ne comportăm corect în fața LUI, cu așa consecințe urîte și rele.
  Deci mai întîi de a începe repunerea temeliei corecte a omenirii e Reabilitarea LUI. Între noi să-L știm corect în tot ce trebuie, înainte de toate celelalte. Ulterior începînd să ne revenim. Și noi ca oameni ce-L respectăm și cerințele LUI sfinte nouă mereu.
   Că azi iar răsar de te miri unde nedrepte apucături între oameni ce ignoră. Cerințele LUI date nouă să fim normali! Din SUA aici, mai zilele trecute sîntem trași noi românii de urechi că nu le dăm voie netrebniciilor. Să ne arate ce bolnavă lume  o ajuns în unele locuri trăsnaia inumană.

2981.În sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm

  Ne iluzionăm așteptînd o dată cu trecerea timpului să și ne îmbunătățim viața. Societatea să fie alta, care să ne împlinească aspirațiile spre mai bine și frumosul din noi. De aflat de toată lumea, dar nu-i cu putință, needucați, imorali stricăm așteptările. În primul rînd ale noastre, intim nu mai putem fi noi sinceri în fața LUI cum trebuia.
  Ne-am înșelat singuri demersul de altfel firesc, e fals, nedreptatea ne conduce altfel. De cît gîndeam noi în sinea noastră necoaptă, ne știutoare, aflăm acuma. Că-i degeaba viața, rateul ne pîndește de oriunde, calea-i frîntă înainte de a păși pe ea stricata. Ne împotmolim în nămolul hîd al lumii nimicurilor fudule, fără EL, Neștiutul.
  Totu-i posibil în rău și urîtă alcătuire ce nu ne reprezintă și nici nu sîntem defel cum trebuia. Între noi așa înstrăinați de calea LUI și noi împreună de-o știam? Dar așa-i încă buimăceală, înșelătorie, minciuna mîndră de urîtul și răul nostru.

2980.Ne trebuie pentru nu mai strica ancestralul firesc

  Imparțialitate să nu fie dusă în derizoriu, ci justiția cu a ei dreptate împărțită cu adevărat cum trebuie. E nevoi și nu altceva, că ne furăm singuri căciula și nu progresăm cum se și vede de o vreme. În cunoaștere noastră și a lumii, a universului, a naturii Pămîntului, ce nu-i mai de încălcat defel. Ci cu fermitate și aici dreptatea de impus, cunoscînd ceea ce știm.
  Căznindu-ne a afla corect cum să fim pretutindeni unde și cum trebuie. Unde nu stăpînim bine utilizarea imediat a îndreptării necesare în concordanță cu firescul. Mediului înconjurător, aflîndu-l de la cine știe, că se știu destule ce nu-s valorificate cu dreptate. De foarte multă vreme, ponderați și cu bun-simț mereu între noi toți, așa să ne obișnuim a fi.
  Chiar de ni se pare că stagnăm prin așa drastice metode de împăcare cu firescul. Să ne cătăm de drum aflîndu-l cît se poate de grabnic adevărul gol goluț în legătură cu tot. Ce ne trebuie pentru a nu mai strica echilibrul Pămîntului ancestral.

2979.Pe șleau să se știe adevărul despre nedreaptate

  Că oricînd să ne opunem sălbăticiei, necivilizației în formare peste noi. Ce ne aflăm cumsecade în lume cu bun-simț și binele utilizat corect. Demni și cu adevărat în spațiul dreptății ce nu-i cu gluma, ci aprigă cum trebuie azi. În așa deșănțare generală, paralizare a omenescului, luat în bășcălie de nerozi. Demascați pe șleau, să se știe adevărul despre nedreapta alcătuire ce o suportăm de mult.
  Indulgența nu se aplică josnicelor comportamente, ci cu obiectivitate de înlăturat dintre noi. Nu tratament egal al celor ce merită, cei ca lumea față de netrebnicii, ci de înlăturat. Să-și revină, îndreptîndu-se, cumsecade devenind, nu peste noapte, dar să se vadă preocupare. Și-n timp și rezultatele scontate, altfel nu-s de admis între ce-i firești buni și de ajutor.
  Amabilitatea falsă ce acceptă nedreptatea încă-i de schimbat c-o drastică răceală. Obligați să luăm totul în serios, cu gravă atitudine, intransigentă față de înșelăciune. Ce ne ține departe de omenescul afirmat corect mereu între noi.

2978.Folosindu-se de orice ocazie de urîțire a curatului

  Cel ce luptă pentru dreptate și adevăr, chiar greșit pornit din diverse motive. E totuși tolerat de cei cărora se adresează, inspirîndu-le respect și findu-le simpatic. Nu poate fi deturnat cu totul de nedreptatea ce se folosește de orice-i cade, ne-apărat. Corect și ferm, în mînă, folosindu-se de orice ocazie de urîțire a curatului măcar.
  Spurcînd sincere adevăruri create ferm cîndva, de nu le poate folosi, demascată fiind. Orice om cît de înălțător se vrea, cît e tînăr are ne experiența înfruntărilor șirete. Pe față e strașnic, dar șmecheria e perversă lovind pe la spate oricînd mișelește. Așa că apără-ți spatele și după aceea ceilalți îs datori vînduți binelui și utilului, de vor ori nu.
  Să nu fie integrați răului și urîtului la hurtă ca zi, încă o vreme așa va mai fi. Lupta inegală cu nedreptatea încă puternică ne ținînd cont de EL, chiar de-o ia. Nerușinarea-i încă prea la îndemîna omenirii lumețe, pînă va afla cărarea bună.

2977.Cum e de făcut în continuare să nu fim străini

  Sînt două feluri, cel puțin de astfel de oameni avîntați într-ale dreptății în aflări multe. Și corecte urnind mai mult ori mai puțin nedreptatea de la locul ei dintre noi. Astfel îs cei obișnuiți totuși demni și corecți dar fără EL, nu-L știu, că-n lume. E încă dosit de diverse nedreptăți ce I se fac încă. Și de nu insistă EL, în ultimă instanță, nici nu reușești prea bine.
  Că te aburește nedreptatea ce I se face și cedezi, pierzind pe mîna ta în fața LUI, nemulțumindu-L, plătești. Deci și acei cu imbold de la EL, ținîndu-se o vreme de capul tău, să-I devii apropiat cît poți. Că-i cale lungă și așa încercările-s la tot pasul, în timp de nu-L pricepi bine o poți sfecli. De ai, nu mult dar un interes ca să nu-L nemulțumești, așa să zicem ca să se rupă relațiile astea.
  Deci dacă reușești să te menții în plasa LUI, o duci și poate pricepi și pentru alții. Cum e de făcut în continuare ca să nu mai fim așa înstrăinați, una două se pot întîmpla necazuri. De ne prevăzut de omenirea asta fără de EL, doar om răzbi mai bine pentru toți, nu?!

2976.Îs cazuri foarte rare, nici nu știu, poate voi?A da

  Dreptatea nu-i limitată în timp, ne oferă mereu căi de luptă în așa nedreptate. Doar să putem continua, dar e de obicei greu și nu-s destule resurse omenește. Și acei de bună credință cîți or fi, buni și ei la o adică, nu-s prea preocupați. De avînturi revoluționare de îndreptare a lumii și-s ușor anihilați de diversiunea. Nedreptății activă și triumfalistă mințind pe oricine-i cade în plasă, nu destul de dibaci.
  Amintirile celor ce au luptat pentru o lume mai bună de unii singuri și stinși. Prea repede din varii motive, tot străbat, confirmîndu-ne putința de învingător și-n astă nedreptate. Și de a ne învrednici să încercăm marea cu degetul, că-L aflăm pe EL ce ne va susține. Și alte izbînzi în timp afli și lumea încet se va urni cum trebuie ferm și clar cu adevărat.
  Că-s mîndri astfel de inși cu stindardul facerii de bine, corect purtat în deplină concordanță. Cu CER-ul, îs cazuri foarte rare, nici nu știu, poate voi? A da, la noi oarecum în urmă cu 77 de ani și în VT(VechiulTestament), amintiții, îi știți de vreți.