1367. Reţeta împreună (continuarea din1366)

  Da, reţetă e un fel de a spune, că de fapt e o reţetă împreună, EL cu tine şi ceilalţi ai tăi foşti şi poate şi viitori, numai EL ştie şi noi cînd va fi vremea. Pentru mine venise vremea, prin pasul, aşteptat de EL încă de cînd existam eu, dar nefăcut. Şi astfel la peste cca. un an după acea intempestivă luare de poziţie a mea faţă de Lumea SA. Eu nu apelasem chiar la EL, ci avînd în mînă o iconiţă de aL sf. pororoc Ilie. ÎL implorasem pentru socrumiu, cu un ajutor punctual, atunci.
   Şi mi-o venia alăturea, atunci cam prin august 2006, impunîndu-mi îndelung să-I zic Tatăl nostru. Nu prea mă descurcasem cu EL atunci. Dar în timp ne mai lăsîndu-mă pe tînjală, ca de-o viaţă întreagă, mai înainte, am început cîine cîineşte să-L urmez. Greu o fost nici acuma nu ni-i uşor, mai am de învăţat, nici EL nu mă lasă din mînă .  Cam asta o fost p.s.(pe scurt) povestea  reală a mea, reţeta ce-o înfăptuim împreună EL cu mine înspre îndreptarea mea, cam cum vrea EL şi eu cu contribuţia mai puţină.
   Sigur din cei ce L-au cunoscut au fiecare varianta sa de reţetă de a I te apropia într-o conlucrare benefică de ambele părţi. Lumea SA şi noi. Cum putem cu minusuri şi plusuri şi-n continuare tot aşa o continuă aşteptare de paşi încă nesiguri. Evoluţia LUI de acolo SUS şi a noastră transformabilă lume. Cu ce putem fiecare înspre bine şi util tuturora, de s-ar putea. Poate după anumiţi paşi se intră într-o linie mai dreaptă şi mai singularizată, EL ştie, noi încă nu.
   Pînă un alta, ni se cuvine a ne purta cu bun-simţ între noi cît mai mult posibil, chiar permanent de se poate. Şi să ne vedem de ale noastre existenţe şi cu spiritualitatea ce-i de făcut înspre a-L cunoaşte, ori atei de nu-i chip altfel încă. E greu, ştiu ce vă cer, făceţi ce vreţi, dar să nu fiţi Doamne fereşte, părăsiţi de EL şi să aveţi necazuri şi neîmpliniri. Că toate-s de pe urma vieţii ce-o aveţi în lume, nu-i altă cale de a trăi decît pe Pămîntul SĂU. De bine de rău, nici nu ne dă voie încă să-l părăsim vii.
   Şi-n lumea cealaltă tot EL e Şeful printr-un interpus de a-L SĂU. Sîntem izolaţi unii de alţii, cît să nu străbată veşti de nici o parte în cealalta. Ce se mai zvoneşte-s aiureli de prostit gură cască, cît mai pot.