Te tot cheamă spiritualitatea, viaţa întreagă pe unii, în diferite feluri. Prin semne imaginative instructive ce te duc unele în eroarea începătorului nedefinit, nehotărît. Ori prin drastice scuturături ce te sperie oarecum, dar vîrsta nu-ţi permite opinteli, că-i vigoare încă. Şi merg multe de la sine încă, fără să-ţi prea pese, inconştient de multele ce le trăieşti şi nu prea.
Şi vin şi altele în mod diferit, la unii şi la alţii. Astfel o primă încercare mai mult de curtoazie spirituală, în spiritul neamului ce se pierde în străvechimea începuturilor SALE printre noi. Şi trece, că-i grăbită vremea şi merg încă de-a valma multe, de nu le pricepem nici acuma. În timp îşi face locul nepriceperea corectă a LUI şi strîmbătatea strălucitoare te tehuieşte, te îmbată şi nu numai pe tine. Şi-n timp îi cedezi cu destule hopuri că EL nu te lasă în pacea necuvenită, fiind în greşeală LUI.
Mai cunoşti şi o altă lume străină şi aşa trebuia să rămîe ţie, dar n-o fost să fie. Noua ta preocupare spirituală e ca un imens gratar întins între lumea de aici şi CER. Cu ochiuri mari ce înghit lacome în neant nepricepuţii aflători pe el. E o cale nedreptă LUI, dar necesară încă multora. Calea în faţa ta era şi mai anevoioasă, din cele arătate mai sus. EL o tot încercat să te recupereze înspre EL pînă la o adică, cînd sătul de nepriceperea ta te-o lăsat din mînă, căzînd în neantul ce nu-l ştiai.
Nu eşti irecuperabil cred, dar acolo-s alte legi ce aici nu-s nici ştiute ci doar aproximate. Nu ne privesc direct, sîntem încă vii ce-I aparţinem doar LUI, de ne pricepem. Iar eu ştiu şi o altă versiune de încercări ce oarecum s-au încrucişat în timp, dar pe neve. Una ce v-am terminat-o şi alta încă în desfăşurare, ce-o mai ştiţi.
Sînt perioade în viaţă cînd EL ne tot sîcîie prin diverse moduri, doar îL vom pricepe şi ne vom schimba. Înspre ceea ce-i corect a urma calea îndreptării cerute de SUS. Înstrăinaţi cam tare, nu-L întrezărim corect orbiţi de nedreptatea stearpă. În care ne complacem de-a binelea, într-un timp de izbelişte încă. Ni se dau exemple cutremurătoare, doar le vom pricepe, dezmeticindu-ne să-L aflăm cum trebuie.
Da de unde, inerţia pornirii strîmbe alimentată mereu de neputinţă şi îndemnuri greşite, te tot duc înspre nicăieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu