1390.Prostia, e greşeală în faţa SA

   Cînd izbînda-i mare şi bucuria pe măsură strigată-n zări să se audă. Şi nu contează între oameni ce-o fost ai tăi, ci ceea ce eşti în stare singur de poţi mişca înspre o ceva mai deosebit. Ţi se recunoaşte , de nu, nu-ţi vei afla locul rîvnit. Rîvnă şi-n dezvoltarea ta s-o confirme. Nu trebuie delăsare şi nici fudulă pe nimic existenţă, ci muncă şi căutări pe ce să te bazezi în calea aflării tale.
   Se tot credirează ideia că şi cei nedrepţi şi răi, în final vor fi iertaţi şi trecute cu vederea faptele lor mîrşave. Şi-n finat cu toţii ne vom împăca şi-o vom duce cu toţii într-o armonie undeva cîndva. Pînă una alta, nu-i aşa şi EL ne cere să-L urmăm, cu îndreptare înspre bun-simţ cu bine şi să-L ştim cît mai corect.
   E un sîmbure de adevăr oarecum, cei răi şi nedrepţi-s lăsaţi în lume şi pentru a ne piedepsi pe noi ăştea ce altfel nu-I găsim calea corectă. Cînd din varii motive de nepricepere corectă şi altele inexplicabile lumeşti, alunecări înspre greşeli ce I le înfăptuim.
    Trebuie să fim readuşi la drumul adevărat, conştienţi că alta-i viaţa ce trebuie s-o ducem înspre EL, cum se cade. Îndreptîndu-ne în timp cum se doreşte SUS, vom scăpa încet  înspre ceea ce trebuie să ştim corect şi nu vom mai avea nevoie de îndrumări. Starea de auto-cunoaştere şi viaţă în EL cum se cere, singuri ne-o vom duce şi nu-I vom mai greşi. Totuşi îndrumări şi fine corecţii se vor mai face în timp, depinde de mai mulţi factori care se vor afla la vreme.
   În ceea ce-i priveşte pe netrebnici, pe ei, nu-i scuteşte nimeni de îndreptarea cerută de EL, de-o vor face cum se dorecte SUS, bine. De nu-i, va părăsi şi nevoile îi vor năpădi, dispărînd fără rost simţit prin lume. De asta unii mai cu simţ al dreptăţii, dar încă nu îndreptaţi, se-ntreabă de ce le prieşte viaţa unor răi şi ei mai acătării, nu prea. Simplu răi, mai au de îndeplinit sarcini de a ne îndrepta (altoi) cînd îI călcăm în străchini şi-s lăsaţi cu o socoteală, aşa.
   Şi să nu-i cerem LUI socoteală decît pentru puţina minte ce-o avem, de nu-L pricepem şi ce-i de făcut? Şi căznindu-ne în a-L pricepe şi EL ne va ajuta de merităm, fiind sinceri interesaţi de EL şi să-L slujim. Deci prostia, e greşeală în faţa SA de nu ţi-o îndrepţi, chiar cerîndu-I insistent ajutor pentru a-L şti corect.