vineri, 11 mai 2012

1397.Singuri a ne îndreptăţi

    Îndreptaţi cum ni se cere e o realizare deosebită pentru tine şi familia ta. Să nu-ţi baţi joc de ea, izvoditoare de farmec, în rupul capului. respectînd-o în faţa celorlante trăiri ale tale oricare ar fi. Ea-ţi asigură o viaţă demnă şi corectă în timp cît vei mai exista dar să te menţii în aceeaşi parametri corecţi în faţa SA. Oriunde ai fi azvîrlit de viaţă a ţi-o duce, vrednică, de se poate într-o reciprocă rodire şi înălţare, respectîndu-ţi aproapele.
    Expresia fac ce vreau să însemne, nu că-mi fac de cap fără un bun-simţ şi îndreptare spre bine. Ci liber de teamă, pofte şi josnicii, ştiind ce-i în dreptul necesar a fi cumsecade şi onorabil. Ferindu-te de nedreptatea lumii încă în toi. Deconectîndu-te de la sluţeniile şi relele, imbecilităţile şi mîrşăviile, ce să cauţi a nu te atinge niciodată-n pe tine şi familia ta. Să nu ne cîrdăşim cu cei care nici ei nu ştiu cît îs de nefericiţi.
    Ni s-o dat lumea în dar şi nimic nu-i posibil fără participarea la dar. Deci neputincioşi nu-i corect a fi şi distanţi ci-n limitele bunului-simţ înspre bine şi util totdeauna. Departe de frecuşul zilnic cu răul şi urîtul, ce-s neprielnice realizării demne. Ceea ce-ţi doreşti cu adevărat viaţa îţi acordă, deconectîndu-te de încurcături banale şi trecătoare neputinţe.
    Căutînd realizarea se impune o mai permisivă înţelegere a ofertei, tăgăduind mai puţin, fiind mai avut în vastul domeniu al încîntării. Ce ţi-i dat  a ţi se petrece nu-l poţi evita, decît cu acordul SĂU, fiind un îndreptat ce-L ştii cel puţin. Se-ntîmplă uneori ca treburi derizorii să fie înălţate prin preocupări deosebite, îmbogăţindu-le. Făcîndu-ţi ţie aceea şi construindu-l e ceva, din inimă-l dăruieşti lumii.
    Să ne ferim a ne implica în zădărnicirea realizării cuiva. Şi a ne putem ajunge singuri a ne îndreptăţi.Cînd ne asumăm un lucru şi consecinţele-s de luat în calcul imediat şi concomitent. Să nu dăm curs avînd o imaginaţie debordantă, de ne controlat, fără a calcula urmările nefaste. Înfrîgerea s-o suportăm cu demnitate, învăţînd din ea şi ne acuzînd pe nimeni din afară, toată-i a noastră.
   Ne plac în general adevărurile consolatoare, nu cele tăioase ce ne-o retează din pornirile noastre nedrepte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu