1472.Natura-L ascultă îL simte

    Peste tot, tot veşti de necazuri, boli, suferinţe, accidente, catastrofe, nevoi şi lipsuri cu duiumul şi la noi şi aiurea-n lume. Dar să-L ştim corect întorcîndu-ne la EL, nu pomeneşte nici o mass media, ci-i înainte cu nedreptatea SA. Şi a noastră părăsire de către EL şi urmările-s nedorite de nimeni, dar nedreptatea-i biruitoate peste tot încă. Şi inconştienţa.
   Unii se chinuie nu convinşi să o dreagă cît pot, nedreptatea de aicea, cînd vin noi la putere, dar se înstrîmbă la loc. Molipsitoare-i şmecheria, învîrteala, minciuna, răul şi urîtul e la tot pasul şi-i cădem pradă uşoară, fără bunul-simţ întronat în noi. Proştii şi inculţii la putere, ce nu ştiu ce-i cu ei acolo, făcînd ce ştiu nedreptate şi insultarea omului cinstit. În ciuda tuturor legilor economice, ei aplică neputinţa de a fi corecţi, călcînd în străchini mereu.
   De vină-s şi cei cumsecade, cîţi sînt că nu se opun ci din comoditate, laşitate-i lasă în pacea nedreptă nouă. Îs cei mai vinovaţi ştiind la faţa locului imediat cum stă problema şi trădează încrederea ce li se acordă de noi acolo. Cuvintele mari ca dreptate, ordine, morală, de altfel nobile ce includ speranţe. Speranţe ce-s periculoase cînd îs excesive şi nerăbdătoare, trebuie potolire şi în măsură corectă şi-n timp util.
    Civilizaţia nu-i o plimbare de plăcere ci implică efort, renunţări, preocupare demnă continuă, că nimic nu-i gratuit şi de la sine. Dulce-i trîndăvia, lenea, chiulul nu munca şi strădania de a fi cum trebuie, implică căutări, demnitatea de a fi om. Se zice că-i morala statică, nu ci consideră necesar progresul şi preocuparea în continuă modernizare aspră şi clară.
   Răul e ca şi dezordinea banală, rudimentar. Deosebite şi excepţionale-s lucrurile alese, însuşirile utile, frumoase şi bune. Laşitatea, lenea îs monotone. Numai prin efort se creează noutăţi interesante şi utile. Viciul e searbăd şi uniform ca orice defect uman.
   Din toate cîte-s pe lîngă noi, numai natura-L ascultă îL simte mai altfel şi-I reacţionează pozitiv, sprijinindu-L. Într-un Tot ce nu-L ştim, ca şi spiritualitatea mai activă înspre ceva ce nu aflăm.