1459.Demni de planurile SALE

  Uneori se încearcă în extremis forţarea notei familiare, copii, liantul care reuşeşte suduri ce altfel nu ţin familia. Şi sînt cupluri care nici cu acestea toate, nu ştie de bine şi o ia la vale spre nicăieri. Sînt situaţii limită care te pun în faţa unui om nou, partenerul ce nu-l ştiai aşa în bine şi util capabil şi-ţi cam tragi cumva pe seamă în timp dovedindu-te. Şi împreună şi cu alte modificări poate neştiute altădată, acum te moralizează cum n-ai gîndit. Şi dintr-un oarecare devii un ferm hotărît om de bază în ceva ce mulţi caută.
   Cînd devii responsabil în faţa SA şi-L urmezi şi familia ta o aperi de nevoi şi chiar mai mult de atît, cum îţi indică EL în timp.
   EL prin aleşii SĂI ne-o transmis nu de mult (de peste 22 de ani ) să ne îndreptăm folosind doar învăţăturile din VT (Vechiul Testament) şi să-l uităm NT că nu-i util vremurilor ce le trăim, Şi EL ne doreşte moralizarea chiar înainte de a-L şti corect. EL E singurul VIU din CER ce se ocupă de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Chiar şi-n cele mai intime cutezanţe ce spiritualitatea ne-o căutăm în mînăstirile creştinătăţii se întîmplă destulă netrebnicie. Oameni care doresc să fie monahi se comportă încă nedrept mult timp acolo, necurăţenia lor interioară se transmite afară înnegurînd existenţe ce par , numai par corecte. Nedrepatea a pătruns prea adînc şi acolo unde nu trebuia, se impune degrabă reînoirea cu ale VT şi uitarea NT ca aducător acuma a toleranţă răului şi necurăţeniei sufleteşti.
    Creatorul are cu noi toţi un plan, o programare dinainte de aducerea noastră la viaţă pe Pămîntul SĂU. Şi-n timp ne-am dovedit, de ne-o lăsat să ne continuăm existenţa, demni de planurile SALE. Şi se impune acuma îndreptarea după cum ne-o cerut şi să aşteptăm cuminţiţi continuarea ce-o vom afla.
   Sîntem preocupaţi de prea avîntate teme irealizabile, lăsînd cele normale, fireşti de bine şi util să aştepte. De asta se impune îndreptarea cerută de SUS şi urmărirea a tot ce ne trebuie acuma pentru moralizarea şi facerea binelui doar. Că de continuăm să mai pierdem contactu cu realitatea îndreptării cerute, ne părăseşte iar în nevoi ştiute dar nedorite iar.