În viaţă să cauţi să te împlineşti prin muncă doar în ce-ţi place cu adevărat să faci, cinstit cu bun simţ înspre bine şi util. Deci doar ce te reprezintă cu adevărat, ce faci ca pentru tine e adevărata ta valoare, restu-s eşecuri. Nu te ocupa decît de ce-ţi doreşti cu ardoare, chiar de-i greu şi de ne cunoscut urcuşul, te edifici în lucru. E şansa de a izbîndi, să te mulţumească în viaţa ta şi a familiei prin tine, chiar de la început o fi fost nepricepere.
Existenţa e searbădă de eşti nepăsător, rezonanţa cu tot ce ne încojoară bun şi util nouă, de oriunde-I Esenţa. Numai cei ce ne sînt superiori pot şi sînt impasibili la tot ceea ce sîntem în viaţă şi natura Pămîntului SĂU. Sîntem siliţi de anumite împrejurări să luăm parte la o existenţă încă inexplicabilă multora clar, aproximăm încă nedrept.
Nedreptatea ce ne sileşte-n existenţe rele şi urîte, cărora nume de nu le putem da, nu-i bai se află în toate. Fărădelegile trăirilor de cînd sîntem tereştri, tot aşa din vechime nu am progresat în bine şi util ci tot imorali şi fără EL.
Înfăptuim întregul ce ne cuprinde-n bine, frumos şi util, cu gîndul dus şi fără frică nedreaptă, pică o fărădelege. Ce strică totul şi degeaba-i osteneala de nu-i grijă şi pază de nevoi, că aşa cum trebuie în faţa LUI nu-I sîntem.
Aspirăm către înalte îndeletniciri, ce ne cuprind lăuntrul, izolaţi ne credem de ceilalţi şi nu-i, cînd necăjiţii cer. Lăsăm totul deoparte contribuind la o altă şi mai înalta LUI dorinţă, mila şi daruim cum se cuvine pe cel ce cere.
Pentru a nu decădea în lumescul nedrept, urzit continuu de răutatea societăţii, ne trebuie în suflete tărie destulă. Minţi lucide, consecvenţi în morală, bunăvoinţă să nu ne acrim în luptă şi echilibru în trăiri demne.
Ne dorim nu numai noi, desăvîrşirea să fim, ce nu se poate, ca fără umbră să existăm, puri, curaţi, frumoşi. Dar nu-i cum, sîntem raţiune şi umbră, dar şi inconştient şi lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu