Deci să nu mai fim supăraţi pe neputinţa noastră ancestrală. Aşa ni-i dat de cînd sîntem a fi, nu-L ştim bine şi vrem totul deodată a pricepe, dar nu-i vremea. Sînt paşi de făcut înspre cunoaşterea SA, la timpul cuvenit, nu-l ştim încă, ci-l aproximăm, doar EL de vrea.
Nu merităm multe a şti încă, şi cine ştie cît timp o mai fi pînă va fi vremea SA. Cu adevărat şi-om avea şi noi parte de ceva ce încă nici nu visăm. Înăcriţi şi amărîţi degeaba şi altora le creem probleme, că şi aşa nu le prind firul. Şi ei bineînţeles ar şti cîte ceva şi-n timp cine ştie de unde ţîşneşte răspunsul mult căutat.
Pînă atunci se impune a ne obişnui cu-n fel de pace şi împăcare între noi toţi, la un loc. Şi să-L ştim fiecare după cît îl duce capul, fără nemulţumiri şi cîte altele, ci toleranţi cît mai toleranţi de s-ar putea.
Cred că hodoronc-tronc în toate cele nu se va putea, deodată o dezmeticire întru îndreptarea mult dorită şi să-L avem pe EL alăturea poponeţ, aşa cum poate vreau eu şi cine mai ştie cine? Dar cred că nu-i posibil deocamdată, ci-n timp, cu încetul cum fiecare va şti la o adică, zic.
De s-ar putea ca EL să ne mai păsuiască un timp mai real, cumva, cu căutări de partea noastră de adaptare cum vrea EL. Mai serioase învăţăminte şi cu termene cît mai bine chibzuite. EL şi Lumea LUI ne ştie de-a fir-a-păr pe fiecare şi la un loc, cum vrem. Şi neînchipuit de noi, amănunte şi cîte altele încă de ne imaginat. O Supertehnologie Imensă şi Sofisticată şi Spiritualizată, Desăvîrşită în raport cu noi, nişte nimeni cu pretenţii mari şi gură şi mai mare. Şi ceva cunoştinţe nu de mult tare, mai sofisticate niţel nu la nivel SĂU, care-I şi spiritual dat naibi, de neînţeles nouă încă.
Nu ştiu cum să vă fac să-L luaţi în serios pe Dumnezeu. Nu aşa ca la tarabă, fiecare cu mama lui de închipuire. Religionarii cu ale lor din nt şi de ochii lumii şi ceva din VT, aiureli folositoare doar pentru ei de uz personal. Să se-nbuibe şi restul : Dumnezeu cu mila. Cu EL nu-I aşa simplu : vă moralizaţi mai întîi exemplar şi după aceea acei îndreptaţi moral înspre bine doar.
Nu mai faceţi rău şi urît în vorbe şi fapte deloc, măcar, peste un an, cînd EL îi va lua în colimator, în atenţie şi-i va contacta cumva, vor simţi. Şi de atunci căutîndu-L, îndreptaţi fiind, alta-i viaţa, ve-ţi vedea voi şi familia voastră. Aşa-i la mine de un timp încoace. V-am mai zis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu