De nu putem mai mult, e o problemă cu noi, nu trebuie să ne mulţumim cu puţinul nefiresc şi nedrept ci să dăm din preaplinul nostru de bine şi util şi altora. Să înţelegem ce se doreşte de SUS, de nu, îi o problemă şi trebuie rezolvată oarecum, că nu-i în regulă. Comunicarea trebuie să meargă cum e nevoie. E uneori greoaie şi de neînţeles, dar asta e, s-o luăm ca atare, pînă ne vom obişnui cu ceva ce se înfiripă, necunoscut încă.
Nu ştim ce e viaţa, ni-o închipuim şi-o trăim după ureche, fără reguli de bun-simţ şi înspre bine şi util. Cum se nimereşte, fiecare cum consideră în dreptul său, cu ceva influienţe de prin apropiere, dar îndepărtaţi de dorinţa SA. Creatorul nostru ce ne aşteaptă să ne îndreptăm şi să-L ştim cum se cade la urma urmei, doar trebuie. Aproximările să înceteze şi nedreptăţile la fel, să le ia locul adevărul SĂU şi moralizarea noastră înspre bine.
De nu liniştea şi fericirea date de SUS, ne vor ocoli pînă ne vom dezmetici cum e nevoie, nu ne va lăsa de izbelişte. Materialitate ni-i dată doar înspre bine şi util, nu cu alte scopuri nedrepte ce ne îmboldesc şi pe urmă să plătim nesăbuinţa. Sînt cazuri de derută, ne fiind cum trebuie, luăm impostura mai convingătoare ca autenticul necesar. Se profită de lipsa informaţiei corecte şi atracţia pentru deosebit, bun-simţ şi bunăvoinţă, chiar de nu-i, ne facem c-o deţinem, teatralizînd existenţa de faţadă.
De ce să nu muncim cu adevărat, autentic să dobîndim ceea ce ne atrage înălţător înspre bine şi spiritual cum ni se cere. Şi doar să copiem în fugă cîteva răzleţe apucături de mîntuială, crezînd că-i suficient, ne iluzionăm doar uneori. Numai EL nu-i de dus cu cobza, restul nedrepţi şi neştiutori la grămadă, pierd contactul cu firescul adevărat şi-s fraieriţi.
Ni se pare că-i uşor, doar cei implicaţi cu trup şi suflet în îndreptare şi aflarea SA o ştiu şi cei de lîmgă ei cumva. Restul e paradă, ieftină dar tare făţarnică şi îngînfată nevoie mare, pe degeaba. Îi vezi doar cînd le vine rîndul, părăsiţi, c-o încurcă şi hadar nu au cine-I EL. Şi se vaită ca orice ordinar nevolnic, plătesc îndrăzneala minţirii celorlanţi. Şi pe ei însăşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu