1417.Rateu uman

   Dreptatea e măreţia tuturor veacurilor, e cea mai puternică dintre toate lucrurile, virtutea supremă. Ei doar să ne încredinţăm în a-L şti cum se cuvine, pînă-L vom afla cum trebuie. Nici nu-L ştim a bănui cum ar trebui. Ne imaginăm cîte şi mai cîte, poate unele corecte, dar nu-L ştim sigur, sigur şi-I greşim aproximîndu-L. Nu-L merităm şi nici EL nu ni se dezvăluie. Un cerc vicios, ce trebuie grabnic depăşit Doamne!
   Ni se cere de către EL, ca o primă etapă de îndreptare, moralizarea în relaţiile între noi oamenii Pămîntului SĂU. Să ne facem măcar că uităm şi nu ne preocupă unele fapte urîte şi rele ale apropiaţilor, cît putem mai mult. De iertat, de nu prea putem, e omeneşte nici EL anumite lucruri nu ni le uită şi nici nu ni le iartă şi-I sămănăm. Dar să fie înspre bine şi util ceea ce înfăptuim, să ne dăm interesul, să nu-I producem supărări.
   Numai faptele bune şi ceea ce ştim de EL, contează în faţa SA, şi asta-i importantant cît vieţuim, restu-i praf în ochi. Orice realizăm şi preocupaţi de altfel lumeşti îs toate trecătoare ca şi noi, de nu-L luăm în considerare deloc. Istoria e o înşiruire de fenomene de ne înţeles, o fugă necinstită din calea adevărului şi cel mai grav că-i din calea adevărului LUI.
    Ni se recomandă de nedrepţii religioşi multe care-s de prisos atîta timp că nu-L ştii măcar corect şi nici îndreptat nu eşti, aiureli. De-L ştii şi respecţi îndreptîndu-te, multe căi ţi se deschid şi afli lucruri altfel ascunse şi altă viaţă duci tu şi ai tăi. Să ştii cu ajutorul SĂU unde-i binele şi unde-i răul să-l ocoleşti, pentru a nu-I greşi.
Şi cîte altele în viaţă întîlnite de ne rezolvat fără EL, de nu ai habar cine-I şi imoral cît încape, ca mulţi ce-s degeaba pe aicea.
   Îi adevărat că libertatea-i prinde bine adevărului, dar îi doar pe hîtie, că-n realitate adevărul e ascuns de nedepţii lumii încă de mult tare. Şi nu-L ştim majoritatea ci minciuna gogonată, umflată şi deochiată tot mereu prezentată hîzenia ca ceva foarte. Şi nu-i decît o amăgire ce-i costă pe majoritatea existenţa nemulţumitoare şi un sfîrşit grabnic, rateu uman se cheamă.