Mila de străinul şi de oricine, aflat în dificultate ţi se întoarce cu vîrf şi îndesat de la EL, dar să faci totul dezinteresat, cu bun simţ, ca aşa-i doar cu priinţă. Să nu ne încadrăm în viziunile nedrepte multora ce-s zic urmaşii simienilor. EL ne-o creat nu ca să fim chiar aşa de nedrepţi în ceea ce-L priveşte, dar treaba lor de nu le pasă de ei însăşi.
Într-adevăr suferindul e o figură respingătoare, un focar de pericole de ne imaginat, ne vine a fugi. Dar nu-i drept, de încă ne şi cere ajutor, nu putem să-l lăsăm fără o minimă atenţie, cît de cît, cît putem. Orice mînă întinsă năpăstuitului e o atenţie din partea LUI, ori nu vreţi să fiţi, din partea LUI, cît puteţi fi? Chiar de unii şi alţii îl ocolesc, luaţi-vă inima-n dinţi şi vedeţi despre ce-i vorba, poate puteţi îmbunătăţi cu ceva.
Să nu fim aşa zise cadavre purtate de apa mohorîtă a vieţii, unde vrea ea, noi fără un ţel măcar interesant omeneşte, firesc. Cu toate că-i de dorit, dar nu obligatoriu, doar să ne fie bine, normal : să ne moralizăm şi să-L ştim corect.
Să fim aleşi de EL, nu noi pe EL, că ni-I ascuns de nedreapta lume. O dată aleşi, ne îndatorăm LUI. Sînt cazuri de inconştienţi, ce nu ştiu cum e să ai totuşi o legătură cu Divinitatea şi-o ratează uşor. Ulterior le pare tare rău, dar ocazia o fost. Nu-I după colţ, la o azvîrlitură de băţ, ci în înaltul CER-ului, neştiut ne văzut, de noi nedemnii SĂI.
Ni se cere să-L serbăm şi să ne odihnim la 7 zile, iniţial ni s-o indicat de EL sîmbăta, în VT, ulterior s-o învoit cu ce-am adoptat după romanii nedrepţi LUI şi nouă. De asta i-o şi desfiinţat de nu-s şi limba-i moartă.
Avem numeroase îndatoriri pămîntene şi familiare, ne îngăduie a le îndeplini. Şi preocupaţi şi de societatea umană cu ale ei nevoi de îndreptare înspre bine, cu bun-simţ. Prin cei ce trebuie să fie acolo, de pedeapsă ori de construcţie a binelui şi utilului tuturora. Nu oricum că de ceea ce înfăptuim aicea ne prelungeşte existenţa pe Pămîntul SĂU, ori nu, în bine ori necaz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu