1425.Pînă-n ultimul moment

   Vă repet, nedrepţii o ţin pe a lor, că EL cu toate c-o fost acum îndată 77 de ani chiar pe la noi şi ni-o îndrumat. Ei tot nu cred nici acuma, cu toate că atunci, n-au îndrăznit un timp să-şi expună pe faţă nedreptatea în faţa SA şi a noastră. Şi chiar toţi nedrepţi lumii îs pe acelaşi calapot de necuviinţă în faţa SA. Aşa gîndesc ei, limitaţi de necredinţa ce-o au faţă de adevărul SĂU. Mai rău e că-s şi imorali în majoritatea lor nedrepţi nu numai în faţa legilor LUI dar şi acelor pămîntene.
   Libertatea e garantul moralei şi invers şi desfrîul şi dezordinea-n lume se împotrivesc libertăţii deci şi moralei. Atenţie tineri, atenţie părinţi cît veţi exista răspundeţi de odreaslele voastre. De v-o încălecat şi nu vă ştiu, cereţi-I ajutor LUI, dar trebuie să vă îndreptaţi măcar voi. Şi de reuşiţi înspre bine aflîndu-L corect, se mai poate să-i încredinţaţi LUI înspre grijă. Chiar ei să nu ştie, dar atenţie fiţi voi aI LUI în toate cele cum vă cere.
   Ni se cere îndreptarea noastră pînă-n ultimul moment al existenţei pe Pămîntul SĂU. Nu-i termen şi zăgaz ci liberi să-L ştiţi şi îndreptaţi de vreţi cu adevărat să fiţi oricînd, vii de sînteţi. Nu sîntem aşa oropsiţi în bune, ci dintotdeauna avem în firea noastră pornirea spre dreptate şi moralitate. Doar să ni le păstrăm îmbunătăţindu-le continuu şi nu dosindu-le şi ne utilizîndu-le să ruginească, ne mai ştiindu-le.
   Şi nedreptele religii tot mai scapă cîte un porunbel din gură cîteodată, îndrumînd să se ia legătura cu Tatăl nostru din CER, prin noi înşine singuri în camera fiecăruia, izolaţi de ceilalţi. Pentru că-şi dau seama că-i deşartă credinţa lor în morţi, necuraţi , care în faţa Sa nu au nici-o trecere. Îs necuraţi şi să nu avem de-a face cu ei niciodată, nu încă să ne închinăm?!
   Moralitatea şi fapte şi vorbe doar spre bine şi cu încredere în oameni, că altfel e degeaba existenţa. Şi ne părăseşte nemulţumit şi-o încurcăm cu suferinţe şi alte temeri şi nevoi. Cinstea între oameni să fie la loc de cinste, totdeauna să le facem credit în noi, celorlanţi. Se zice pe bună dreptate că-i mai bine primit cel ce dăruieşte ne zgîrcit, capabil să-şi jertfească din avutul său. Irosindu-şi cu folos, de se poate pricepe aşa vorbă.  
    Nimic nu-i la întîmplare cînd e spre bine şi util şi altora, ni se contabilizează SUS. Dar e un dar, să nu fim grăbiţi şi zgîrciţi ci cu încredere deplină, în oricine, dar mai ales în EL, nelimitată.