1368.EL, iar îi stinghereşte

   Se zice că opusul greşelii e libertatea nu virtutea, sîntem liberi a ne croi după bunul plac existenţa. Şi se impune să ne îngrijim de curăţenia bunului-simţ, a dărniciei şi dreptăţii ce ne însoţeşte, neadmiţînd erori de la bine şi util. De-L avem şi pe EL în gînd a-I fi de folos oarecum, cît putem, e şi mai ok. Şi vom fi răsplătiţi îndeobşte pe măsură şi neaşteptat de bine şi a lor noştri. Dar să-I fim un sprijin cît mai obişnuit şi nu episodic. Cum s-ar zice de nădejde în toate cîte convii cu EL, la un moment dat.
   Ne sînt de folos şi toate ce-s de ajutor în viaţă, cu îngăduinţa LUI existente pe Pămînt, mai naturale ori artificiale, croite de om. De-L ştim şi îndreptaţi, ni se cuvin mai multe într-o existenţă oarecare, folosindu-ne de multe şi mărunte. Dar nu-L observăm ori ne luăm după nedeptăţi LUI, ne sînt majoritatea din lume nefolositoare, chiar de le abordăm cu încredere, cîndva de folos. Ne vine rîndul la aşteptările SALE, să nu I le ignorăm şi să ne revenim în fire, cum vrea EL, ca s-o ducem cu a noştri bine, adica normal.
   Şi-n cazul părăsirii de către EL şi dînd de greutăţi, de ne comportăm corect faţă de EL, ne priesc îndreptările necesare unei existenţe normale. De nu, nu şi cu tot arsenalul de abordări benefice în alte cazuri, la noi nu-şi fac efectul dorit, ş-o sfeclim.
   Într-adevăr fiind cu EL, ai mai multe îndatoriri, dar şi multe necazuri ce le au ceilalţi, tu nu le ai şi nici ai tăi. Fiind părăsit de EL, multe nu ţi se îndeplinesc din năzuinţe, munceşti fără spor şi mai ai şi alte eşecuri neaşteptate. Ce te îmboldesc doar, doar îL vei înţelege cu folos, îndreptîndu-te.
  Se zice că nu-ţi bagă-n traisă, ba-ţi bagă, de ştii să te comporţi corect faţă de cum vrea EL, de îndreptat. Da, nedrepţii care cu a lor nedrepte religii îs cu traista-n băţ degeaba tot goală, că-I refuză LUI drepturile milenare. În dauna unor necuraţi, zei falşi, ca şi ei de falşi, oameni vii cu numele, dar neputincioşi şi părăsiţi la greu.
   Sînt atei şi atei, uni-L caută mereu şi nu-s mulţumiţi de ce găsesc prin lume şi se astîmpără un timp, pînă cînd EL, iar îi stinghereşte, doar, doar le vine mintea la cap, de nu iar trec în letagie spirituală. Şi de-s moralizaţi nici n-o duc rău deloc. Ci mult mai bine decît numeroşi nedrepţi foarte religioşi pe nedrept. Poate şi mai rău de-s şi imorali.