Să nu-i observăm pe şmecheri şi canalii, ferindu-ne de ei. Nu-i ai cum întîlni, diferenţa cu ei e enormă, ei nedrepţi, tu în căutarea îndreptării. Cuplu invariabil, cînd înfăptuim binele şi moralizaţi şi avem şi credinţă în EL şi numai în EL.
EL ne păzeşte de rele şi urîte un timp, şi de vede că-I luat în seamă se mai implică, de nu, mai aşteaptă vremuri mai bune. Implicarea SA e pe măsură, n-o prea pricepem imediat şi ne trebuie o acomodare permanentă cu măsurile ce trebuiesc luate mereu.
Recunoaşte cîte unul (Bettex) că doar cu ajutorul credinţei numai în EL te poţi salva şi cunoaşte minumile, într-o existenţă corectă, adevărată şi altfel nu-s posibile, orice ai face. Şi de asemenea imoralii şi răi şi cu fapte urîte nu-şi revin la normalitatea omeniei, pierzîndu-se încet şi sigur.
Să ne învrednicim a ne curăţa de negativitate şi nedreptatea lumii, îndreptaţi putînd să-L urmăm mai altfel, cum ne doreşte. Şi chiar şi noi încă nu sîntem conştienţi de necesitatea aflării SALE şi să ne comportăm mai acătării între noi respectîndu-ne reciproc, făcînd numai binele şi utilul.
Fiind nedrepţi într-o societate nedreaptă, ne pasc permanent încercări cutremurătoare. Şi de ne-am putea să ne detaşăm de lumesc, să ne vedem de un drum corect, îndreptaţi, ar fi ceva. Altfel avem o existenţă fragilă, oricînd putem fi în suferinţe nemărginite.
Se zice că o realaţie cu EL e cea mai cea, mai frumoasă, dar şi preocupantă şi neştiută, o afli din mers. Alăturea de EL.
Pe drept nu-L putem renega fără a ne nega existenţa proprie. Şi dăm dovadă de inconştienţă. O inconţienţă mai aparte, pe EL nu-L ştiu mulţi şi siguri permanent de-o prezenţă doveditoare.
Iadul e în mintea nedrepţilor şi nu au cum îl dovedi, cai verzi pe pereţi. Corect nedreptatea ce-o trăim e un fel de iad, ce ni-l facem noi înşine între noi cu ardoare negativă.
Intenţiile bune nu ajung ci realitatea doveditoare, de ni le confirmă, simţindu-le ca atare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu