marți, 1 mai 2012

1360.Cu gura plină de dragoste şi iubire

   Ni se pregăteşte, cu noi împreună, în viitor, de ne vine mintea cea de pe urmă a românului şi-L ascultăm corect. O planetă Pămînt ce ne va servi ca bază de răspîndire-n Universul SĂU, ducîndu-I tot mai departe programul SĂU. Şi astfel ne vom afirma şi noi oamenii, cum ni se cere de SUS, mai acătării în timp. Dar acuma trebuie să-L ştim corect şi îndreptaţi, moralizaţi să-I demonstrăm că putem coexista cum se cere.
   Îmi tot atrage atenţia că-i provoc pe nedrepţii religioşi, şi să-i lăs în plata LUI, doar. O fi, dar încă-i o sursă de minciună şi însăşi la baza existenţei umane, credinţa. Pentru că-mi dau seama că în curînd se vor da cărţile pe faţă. Şi isus şi religia lui nedreptă şi cele din ea izvorîte, vor fi trase la răspundere pe drept în văzul şi auzul întregii lumii. Toate neregulile pricinuite lumii şi nu puţine sub stindard mincios şi cu orori multiple, vor fi judecate de noi oamenii cu absolut toate dovezile pe masă.
   De cînd e nedreapta religie în lume, în care s-a încercat închinarea la un necurat în locul LUI Dumnezeu. Dată nouă această încercare s-o trecem şi n-am trecut-o decît înstrăinîndu-ne de EL şi Lumea SA. Şi imorali şi cruzi nedrepţi şi fără minte ne-am dovedit. Cu gura plină de dragoste şi iubire, ne comportăm ca nişte casapi cu apropiaţii noştri, că nedreptatea ne-o orbit şi nu vedeam adevărul de alăturea.
   Şi nici acuma nu ne-am dezmeticit cum trebuie, cu toate c-o venit în mijlocul nostru chiar pe aceste plaiuri să ne îndrume. Şi acuma nu-L mai ştim şi tot imorali şi nedrepţi sîntem, ori poate şi mai şi.
  Se simte în aer că minciuna nu va mai avea picioare, că i se vor scurta şi că închinarea la un mort e o blazgonie. Şi-n curînd ne vom trezi la realitatea SA adevărată, foarte mult dosită cu măiestrie de netrebnicii lumii.
   În spiritul lui isus, mortul foarte vechi, s-o fi acumulat atîta ură şi crimă cît aţi înfăptuit omenire în numele lui. De 1687 ani, atîtea atrocităţi şi dezastre umane sub un semn străin de lumea umană, un spînzurat pe o cruce, odios, al morţii. Şi chiar moarte şi ură rea tot aduce-n lume. De cînd e creştinismul, nu v-o venit în minte de ce atîta îndîrjire în nedreptate provoacă, oriunde-n lume e. Prin faţă te linge şi prin spate te frige(ucide).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu