Facem parte din lumea de azi, ni-i dragă cum e ea, am evoluat un timp cu ea, o condamnăm că-i nedreaptă şi rea. Şi eu am fost ca ea, acuma mă căznesc să mă scutur de metehnele ei şi unele ale mele înrudite cu ea. Naivi în trecut de am fost, să ne lecuim, în continuare mai bine informaţi în ce trebuie corect să fim. De rău să ne ferim în orice formă ar fi, cu fiinţele fără valori umane nu putem coexista. Viul e definitoriu prin bine, răul nu compune ci distruge.
Faptele interesante în urma unor idei pe măsură. Că nimic în lumea noastră nu-i întîmplare ci uneori doar ni se pare, EL ne-o rînduit totul cum trebuie. Că nu pricepem multe, asta-i altă gîsă-n altă traistă, şi-n continuare cînd ne vom dumiri altă existenţă vom dobîndi. Altruist la culme să ni le închipuim multele altora, cu noi deodată. Viaţa e o flacără pentru unii şi se comportă ca atare şi complăcîndu-se pîlpîirilor în bătaia nevoilor, aproape stinsă.
Ne căutăm realizarea cea mare, aventura, ce poate-i o dată-n viaţă, ţi se destăinue şi ţie, alţii n-o ştiu nici din povestiri. Nu eşti pregătit, cînd sîntem pregătiţi? Niciodată. Ne-o dorim, dar ne ia prin surprindere mereu pe fiecare la rîndul său. Contribuţia ta e hotărîtoare în toate cele, mai ales bună şi utilă. Cînd nu prea eşti cooperant încropind o existenţă semiparalelă cu ţelul întrezărit, e greu, trebuie unificare înt-o cale cum trebuie. Să nu ne înşelăm singuri aşteptările, fiindcă nu putem să ne schimbăm, ci să ne opintim cum se poate mai potrivit existenţei dorite.
O cale nouă mereu e derutantă celor ce-o urmează, cum ne cum sîntem pe ea, nu trebuie să ne plictisim ci s-o ştim. Să nu fim delăsători ca oamenii de bună-credinţă, ci încăpăţinaţi în ceea ce vom afla cînd va fi vremea. Şi să nu fim indulgenţi nici cu noi înşine, în anumite limite de bun-simţ înspre bine doar. Căutînd obiectivitatea în ceea ce facem şi cunoaştem, pentru a nu ne înşela aşteptările toate cîte putem măcar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu