1536.Nu-s creaţia SA

   Nedrepţi şi nedrepţi sînt în lume, nu-s toţi pe un calapot. Se zice de unii să fim străini de ură, milă, dragoste, dorinţă şi frică. Unele-s bune altele ba. Să le luăm pe rînd : să nu avem ură, e corectă zicerea şi EL la fel ne pretinde nouă să ne lecuim definitiv de astă nedreptate. Cît vom mai exista pe pămînt, nu-i uşor, dar în timp, cu ambiţie şi atenţie de a te îndrepta, merge. Se poate, doar să vrei, totul e să-ţi doreşti să-I îndeplineşti dorinţele.
   De milă, nu-i posibil să ne lipsim pentru că şi EL e milos faţă de noi în numeroase cazuri. Şi ne pretinde şi nouă să o dovedim faţă de cei în nevoi, părăsiţii SĂI, doborîţi de necazuri. Pe care nu-i putem decît sfătui să se îndrepte cum vrea EL. Ori măcar cei apropiaţi s-o dovedească sincer în faţa SA, şi se poate rezolva necazul, suferinţa. După cum ziceam recent, EL ne părăseşte într-atît de drastic că ni se scurtează viaţa, dar de ne dezmeticim. Ne-o lungeşte, la EL, totul e posibil la noi nu, dar trebuie să-L respectăm îndreptaţi fiind.
   Lipsa dragostei, eu o văd ca ceva, nefiresc între oamenii, creaţia SA. Se vede că nedrepţii ce-o pretind nu-s creaţia SA, ci cine ştie de ce sorginte îs? Tot EL ştiind, fiind pe Pămîntul SĂU. Dragostea îi coalizează pe oameni în legăturile intime ce formează familia, baza societăţii, asigurînd perpetuarea omului. De dragoste îL putem "învinui" şi pe EL faţă de noi, creindu-ne şi avînd grijă de noi pînă aici şi în continuare.
    Noi întorcîndu-I în cel mai bun caz credinţă neţărmurită. Ştiu nedrepţii faţă de zeul lor nedrept au dragoste şi iubire faţă de un necurat de mort răsvechi. Aiureli de înrăiţi strîmbi în faţa SA. EL ne-o creat pe toţi şi mulţi îi întorc spatele, dar şi EL i-o părăsit la greu şi suferă şi viaţă prescurtată. Dar ei încă nu-s conştienţi de asta, mai trebuie să le dovedească, EL ştie cum pentru ai întoarce cum e corect.
   Dorinţa, e firească ca şi dragostea între oameni, dar să fie filtrată de morală şi bine, altfel e aiurea şi nedreaptă. Deci moralizarea-i necesară ca şi viaţa şi dreptatea şi binele înfăptuit continuu cît trăim.
   De sîntem nedrepţi avem frică de părăsirile SALE, cînd ne pasc suferinţele şi desnădejdia şi moartea prematură. Şi alte necazuri fireşti unor nedrepţi în faţa SA şi a noastră. Frica cei ce-L ştim şi îndreptaţi în bine n-o avem. Ne va fi şi nouă de-I greşim cumva, dar ne ferim şi-I căutăm calea SA.